Invitatia facuta de executivul spaniol consiliului de administratie al bancii de a pune o cifra exacta facturii care trebuie decontata pentru a evita falimentul, a scos la iveala o suma impresionanta, care se bucura deja de notorietate, Bankia are nevoie de 23,5 miliarde de euro pentru a compensa devalorizarea activelor cu care a ramas in urma dezastrului de pe piata imobiliara, ceea ce ar insemna un 2.5 procente din PIB.
Vorbind despre Bankia ar trebui facuta o scurta clarificare, aceasta banca a rezultat din fuziunea a sapte banci regionale care au prosperat in epoca de boom imobiliar fiind foarte legate de clietela politica a celor doua mari partide care se succed periodic la guvernare,actuala opozitie socialista si Partidul Popular al premierului Mariano Rajoy, scrie RFI Romania.
(Ceea ce explica in acest moment refuzul celor doua partide de constitui o comisie parlamentara care sa investigheze aceasta problema). In urma fuziunii crau rezultat doua entitatii finaciare, Bankia si BFA, ultima fiind cea care a preluat toate creditele neperformante, asa numitele active toxice.
Problema cea mai mare pe care o genereaza in acest moment Bankia(in esenta BFA) este ca are un fond de active imobiliare care a fost calculat in ultimul bilant la valoarea ipotecilor si nu la valoarea actuala a pietii.
Diferenta dintre evaluarea initiala, care se ridica la un total de aproape 42 de miliarde si valoarea actula, a generat probabil aceasta nevoi de injectie de capital de 23,5 miliarde de. Ceea ce a determinat la inceputul anului raportarea unor pierderi de 30 de milioane, iar acum cateva zile cifra fiind reajustata, la 3,3 miliarde.
In acest moment executivul spaniol este hotarat sa acopere nevoile de recapitalizare a bancii, platind factura inaintata de noul presedinte José Ignacio Goirigolzarri. Insa decizia guvernului de a salva Bankia a generat o multime de probleme colaterale. In primul rand executivul nu dispune de lichiditati in acest sens.
Prima solutie care a fost inaintata, publicata de cotidianul El Pais, ar fi fost sa genereze bonuri de tezaur care sa intre in visteria bancii in contul actiunilor generate prin recapitalizare. Astfel Bankia ar fi putut sa obtina lichiditati, vanzand aceste bonuri Bancii Centrale Europene . Tot prim presa, de aceasta dat prin intermediului cotidianului Finacial Tmes, a venit refuzul BCE, la aceasta propunere, care aprecia ca este contra normelor uniunii.
Urmatoarea varianta ar fi fost ca guvernul sa disloce acesti bani din bugetul de stat, solutie dificil de dus la capat deoarece ar insemna ajustari bugetare de aproape 20 de miliarde de euro, ceea ce in mod sigur ar declansa un val de proteste sociale, problema de care Mariano Rajoy nu are nevoie in acest moment.
Cea de a treia varianta, unde probabil se va gasi solutia finala, ar fi fondul de salvare a zonei euro care dispune de un buget de peste 500 miliarde de euro. Aici deja lucrurile incep sa se nuanteze deoarece normativa europeana a constituit aceast fond pentru a intervenii in favoarea statelor zonei euro si nu a entitatilor finaciare.
Desi se pare ca aceasta este solutia cea mi viabila, bankia nu poate solicita acest sprijin destinat doar guvernelor, iar Mariano Rajoy nu vrea sa faca aceasta cerere pentru ca ar presupune falimentul unei economii pe care partidul sau o guverneaza.
Ideea pe care incearca executivul de la Madrid sa o promoveze, sustinuta in discursul de ieri de José Manuel Durão Barroso, este constituirea unui sistem bancar european unitar si un fond de salvare la care bancile ar putea sa apeleze fara interventia guvernelor.
Problema este ca aceasta propunere nu este agreata de guvernul de la Berlin si tot ieri a fost refuzata de Oli Rehn, comisarul pentru Afaceri Economice şi Monetare. La presiunile facute de executivul de la Madrid s-a referit astazi si Mario Draghi, care a declarat că nu Banca Centarla Europeana este cea care ar trebui sa compenseze neputinta de unitate politica a membrilor UE.
