Am înregistrat interviul cu o zi înainte să împlinească 17 ani. O urmăresc de când era mică și mă bucur că fiecare an i-a adus un pas în plus spre performanță și înțelepciune nespecifică vârstei. Bianca Badea studiază baletul, ia premiu după premiu, este influencer și tocmai și-a lansat un business de bijuterii deși este încă o puștoaică de liceu. Strălucește prin modestia ei, iar educația pe care a primit-o îi este spijin în fiecare decizie. Pentru cei de vârsta ei, este un model. „Oamenii mari” zâmbesc când un copil vorbește despre business, tocmai pentru că e din ce în ce mai rar ca generația lor să se raporteze cu entuziasm și la artă, și la pragmatism.
– Ai 17 ani, faci balet de performanță și recent ai anunțat lansarea business-ului tău, Beautiful Ballerina, un concept care are în prim-plan bijuterii pentru balerine – tiare, coronițe, dar accesorii și pentru domnișoarele care nu fac balet. Deși ai aceste preocupări serioase, totuși încă mai ești puțin… copil.
Nici nu știu cum a început totul. De mică aveam înclinație spre partea creativă. Adică mereu mi-am dorit să îmi fac singură accesoriile. Sau să mi le facă tata, pe cele pentru scenă pentru că oricum erau foarte costisitoare și nu ne permiteam să le cumpărăm. Când eram eu mică, în România nici nu prea se găseau. Ne-am tot uitat pe site-uri din străinătate – prețuri uriașe! Noi suntem o familie modestă și nu ne permiteam să fi cumpărat atunci accesorii scumpe. Îmi amintesc că în 2018 trebuia să plec la finala din America a concursului Youth American Grand Prix și aveam nevoie de o coroniță de lebădă neagră. Era cel mai important concurs la care participam, până atunci, eram superfericită și speriată puțin, emoționată. Îmi trebuia o coroniță, costumul deja îl aveam. Nu prea se găseau și nu știam de unde să luăm așa că tata a spus „încerc eu să fac una”. Eu l-am privit ciudat, nu prea credeam că o să iasă ceva – adică mi se părea foarte greu să faci o coroniță. Și pot spune acum, când m-am apucat eu să le creez, că este greu, dar dacă sunt concentrată cred că pot să fac niște creații frumoase.
– Lumea te cunoaște pentru talentul tău ca balerină. Balet și dans contemporan… Cum a început povestea ta cu baletul?
Aveam 3 ani când am văzut un desen animat – „Șoricica balerina”. Nu știam eu ce este acela „balet”, dar îmi plăcea foarte mult, mă atrăgea. Le ceream părinților să mă ducă la cursuri de balet. Cred că le-am cerut vreo jumătate de an, deci destul de mult dacă ținem cont că aveam 3 ani. Ei vedeau că mă mișc prin casă pe vârfuri, făceam piruete… ce vedeam la televizor. Odată a zis tata „bine, hai să vedem” și m-a dus la un curs de dans, crezând că eu nu pot să fac diferența dintre dans și balet. Mi-a povestit că la pauză am ieșit și am spus „ăsta nu-i balet!” A fost foarte uimit, nu se aștepta ca un copil de trei ani și jumătate să facă diferența.
– Ce profesii au părinții tăi?
Tata lucrează la un site și mama la un magazin – au împreună acest proiect. Tata a fost mereu mai creativ și cred că de aceea sunt și eu la fel. Are ca pasiune și fotografia, îi place să deseneze și să picteze și chiar mă ajută și el câteodată cu creațiile de coronițe. Coronița de lebădă neagră pe care mi-a făcut-o el atunci chiar a ieșit foarte bine, adică sunt mândră de el.
„Am muncit foarte mult”
– Cum ai ajuns să studiezi baletul?
M-am tot rugat de părinții mei să mă ducă la balet, s-au mai gândit și ei și până la urmă m-au înscris la un club sportiv care avea și cursuri de balet. Așa am început. Apoi am mers la un studio privat și cred că la 6 ani am făcut pasul spre performanță. Până atunci era o pasiune ca pentru oricare copil. Când aveam 7 ani a început și tata să se implice mai mult, a văzut că îmi doresc să fac asta și că abia așteptam să ajung la cursurile de balet.
– Pasul spre performanță a însemnat să ajungi la Liceul de Coregrafie?
A fost de dinainte. Eu la Liceul de Coregrafie am intrat în clasa a V-a, deci aveam cam 11 ani. Pasul spre performanță pentru mine a însemnat ca tata să fie cât mai implicat. Practic el m-a ajutat să fac acest pas pe care eu, evident, mi l-am dorit. A început să mă ducă la mai multe concursuri, am și început să câștig premii. De atunci am devenit mai cunoscută, lumea deja mă știa. Pe la 8-9 ani am început să câștig și primele titluri de „best”.
– Și ce ce simțeai atunci când și ceilalți recunoșteau valoarea ta? Nu mai era doar ceva ce îți plăcea, ci erai recunoscută ca fiind printre cei mai buni…
Nu prea cred că realizam. Adică nici acum când mă gândesc… Mi se pare că e ceva normal, care cred că s-a întâmplat firesc pentru că am muncit foarte mult. În plus, era și foarte greu – părinții mei plăteau orele pe care le făceam și, așa cum am spus, suntem o familie modestă și este foarte greu. Baletul e supercostisitor. Dar, în fine, ne-am descurcat și le sunt foarte recunoscătoare părinților mei. Mai ales fără tata… eu sunt sigură că n-aș fi ajuns aici. Toate orele de muncă m-au ridicat câte puțin și mă bucur foarte tare că pasiunea mea pentru balet a rămas până în prezent și parcă e chiar mai puternică.
„Mi-a fost frică să nu cumva să cad în capcana de mediocritate”
– Tu ai și fost considerată un copil-fenomen. Odată cu performanța ta la emisiunea „Românii au talent” te-a remarcat toată țara, nu doar cei interesați de domeniul dansului. De obicei, copiii uimitori ard un an-doi, după care încep să se plafoneze… și să ajungă în zona aceea de mediocritate tocmai pentru că este o foarte mare presiune pe umerii lor – ceilalți au așteptări de la ei, adolescența este o vârstă dificilă care te poate face să te întrebi dacă este potrivit domeniul pe care l-ai ales… Tu ai simțit presiunea că ceilalți vor prea mult de la tine?
Și mie mi-a fost frică să nu cumva cad în capcana aceasta de mediocritate. Adică am avut momente în care eram extrem de sus, extrem de cunoscută, dar am încercat de fiecare dată să mă păstrez pe o linie serioasă, chiar dacă a fost mai greu din pricina pandemiei. Atunci nu prea aveam unde să mă antrenez, acasă am încercat să mă păstrez în formă cât am putut, dar cred că s-a simțit un pic asupra performanței mele. Eu atunci eram în clasa a VIII-a, aveam 14 ani și era o vârstă foarte importantă. Mi-am pus și întrebarea aceasta – dacă fac bine ceea ce fac. Simțeam poate chiar că nu mai am motivație, nu mai avem concursuri, nu mai avem pentru ce să mă pregătesc, examenele erau anulate… M-am întrebat de ce să mă mai chinui?! Dar am încercat să îmi alimentez pasiunea antrenându-mă acasă, studiind acasă… Mă uitam mult pe rețelele de socializare la balerine, cum se antrenau și ele de acasă…
– Și nu doar că te uitai, dar ai început să și crești în vizibilitate pe rețelele de socializare și să investești în pasiunea aceasta. Ai o comunitate bine definită, sunt sute de mii de oameni care te urmăresc. E un job în sine, e știință – să identifici subiecte care să ajungă la atât de mulți oameni. Ai o strategie în online sau pur și simplu faci ce simți și oamenii te urmează?
Partea aceasta cu social-media la mine este alimentată tot de tata. El este cel care mă susține în tot. El e mereu cu mine, el îmi face poze. Acum că am crescut fac și eu poze, singură, am început să învăț să editez. Dar, când eram mică, el chiar îmi edita clipurile. Tata m-a ajutat foarte mult, m-a ajutat în orice domeniu am vrut să merg – el era lângă mine. Sunt foarte pasionată de social-media. Îmi place mult! Nu am o strategie, pur și simplu postez lucruri din viața de zi cu zi.
– Pe ce platformă te simți cel mai confortabil?
Instagram. Și TikTok, mai recent. Începusem să fac și vlog pentru că mi se deblocase funcția de monetizare de pe Youtube. Dar am impresia că oamenii nu se mai uită la vloguri…
– Câștigi din online?
Am avut o perioadă în care da, am câștigat din vizualizări, dar acum aleg parteneriate strategice, colaborări. Adică nu primesc bani pe o postare, de la o platformă, dar brandurile cu care colaborez investesc în asocierea cu mine.
– Care este balerina ta preferată?
E greu de spus. Mi se schimbă răspunsul la această întrebare destul de des… Acum pot spune că îmi place mult de Marianela Núñez și de Fumi Kaneko – este foarte frumoasă!
„Cred că este un lucru bun că fac asta – că pot inspira”
– Și tu ești balerina preferată a celor mai mici decât tine. Ești un model…
Da, știu și mă bucur foarte mult. Primesc foarte multe mesaje de la mulți oameni care mă apreciază și sunt foarte fericită că am influența aceasta și din acest motiv îmi și place să mă ocup de social-media. Cred că îi ajut pe cei mai mici, pentru că și eu când eram mică mă uitam la colegii mei mari să văd cum sunt. Cred că este un lucru bun că fac asta – că pot inspira.
– Baletul este și un domeniu greu, cu foarte multe rivalități, invidii… Simți aceste nuanțe printre colegele tale de generație? Simți că nu e loc pentru toată lumea?
Din păcate, da, este rivalitate. Am simțit-o chiar la Olimpiada Națională de Coregrafie. A fost prima dată când am plecat cu școala pentru că, de obicei, preferam să merg separat, cu tata. Mereu am fost de părere că trebuie să am grijă la… anturaj. Acum am plecat cu școala pentru că mi s-a părut că mediul a fost mai bun. Din punctul meu de vedere a fost o experiență plăcută, chiar dacă am simțit și rivalitate. Dar anul acesta am fost foarte determinată. M-am pregătit mult pentru Olimpiadă, am dansat „Medora” și „Paquita”. Am vrut să îmi iasă bine variațiile pe scenă ca să fie ca un fel de răsplată a muncii mele. Am luat Premiul I. Dar nu pot să spun că sunt genul de copil care dacă nu câștigă se supără. Nu mă supăr, mereu am spus că pot munci mai mult.
– În balet, „munca” este dificilă pentru că la repetiții poate ieși totul perfect și tocmai în acele minute pe scenă se poate întâmpla ceva care să te scoată din echilibru… Ești mereu la granița cu riscul.
Așa este, dar acum chiar am fost foarte determinată. Cred că a fost concursul pentru care mi-am dorit cel mai mult să îmi iasă bine totul. Pur și simplu am simțit că e important să arăt acolo ce pot.
– Emoțiile te mobilizează? Sunt constructive?
Da, doar că e interesant că în ultima vreme nu prea am mai avut emoții. Au revenit acum, la Olimpiadă. Ceea ce e bine, mă bucur! Se pare că sunt un om normal! (N.R.: Râde!) Mă speriasem pentru că anul trecut, de fiecare data când intram pe scenă nu mai simțeam emoția aceea puternică, eram ca la mine acasă.
– Îți dorești să rămâi în România, mai departe?
M-am gândit la asta de mai mult timp și, sinceră să fiu, nu am un răspuns acum. Dacă vor veni oportunități din străinătate…
– Ele nu vor veni, dacă nu le cauți…
Așa este… Am tot primit burse. Am fost la Royal Ballet și mi-au spus să mă reîntorc pentru că aveau copiii selectați, în număr complet. Ar trebui să reaplic… Dar mi-au spus că sunt un copil cu potential…
– Pentru cariera ta de după studii, îți dorești o scenă stabilă sau vrei să experimentezi, să călătorești, să dansezi pe mai multe scene?
Nu știu. În ultima vreme am văzut că sunt niște schimbări în bine chiar la Opera Națională din București. Sunt mai multe spectacole, pleacă în turnee și se promovează mai bine așa că mă gândesc să dansez chiar la noi la Operă. Dar o să văd atunci, la momentul când voi da audiții.
– Cariera de balerină este foarte frumoasă și foarte scurtă. Dansul este o carieră pentru oameni frumoși și tineri. Ești dispusă să mergi pe drumul acesta care ține atât de puțin?
Este o dorință foarte mare pentru mine! Nu cred că ar exista niciun motiv care m-ar putea opri de pe drumul acesta – poate, Doamne ferește! o accidentare. Sunt foarte determinată și chiar îmi doresc această carieră.
– Rolul pe care ți-l dorești cel mai mult? Cel care îți place?
Nu pot să aleg. De fiecare dată când merg la un spectacol de balet spun „acesta e rolul visurilor mele!” Totuși, aș alege Odette/Odille din „Lacul Lebedelor”.
– După cariera de balerină te gândești să mergi spre Regie, vrei să ajungi coregaf… Sau vrei să te îndrepți spre afaceri?
Interesantă întrebare! Probabil o să încerc să le îmbin – și domeniul artistic și cel de business. Dacă acum am reușit să îmi lansez propriul business, probabil că și atunci voi alege mai multe domenii.
„Pe viitor probabil că o să preiau singură businessul”
– „Propriul business” de acum înseamnă că te ocupi de Beautifull Ballerina de la materie primă, la strategie de preț, la promovare…?
Eu, împreună cu tata. Pentru că încă nu sunt nici măcar majoră. Dar pe viitor probabil că o să preiau singură proiectul și el mă va susține din umbră, ca un consultant.
– Materia primă este din România?
Tata se ocupă de aprovizionarea cu materie primă. Ne sfătuim. În mare parte comandăm materia primă din străinătate. Importăm destul de mult ce nu găsim în România și eu sunt prima care testează produsele. Numele colecțiilor e dat de mine. Eu m-am gândit că produsele nu sunt neapărat pentru balerine. Numele brandului – BeautifulBallerina – are acest BB de la Bianca Badea… Dar nu presupunde doar produse pentru balet. Avem și niște modele de cercei care pot fi purtați de orice domnișoară sau doamnă. O să încerc să promovez brandul nu doar pe partea de balet. Când o să crească brandul poate o să facem și promovări cu influenceri…
– Te gândești și la un magazine fizic?
Evident că mi-aș dori, dar cred că mai am mult de așteptat.
– Ai avut multe comenzi?
Multă lume a fost interesată de produsele pe care le-am postat, am avut comenzi. Colecția a fost disponibilă deocamdată doar pe Instagram. Voi lansa și site-ul, cât de curând. Când postez pe Instagram pun și un buton de mesaj ca să fie mai ușor pentru clienți să ajungă direct în Chat. Sunt fericită că am avut reacții bune.
– Coronițele le faci tu?
Da. Le fac eu, 100%.
– Cât durează lucrul la o astfel de coroniță pentru scenă?
Depinde de model. Pot termina o coroniță mai mică și într-o zi. Dar dacă este vorba despre un model complex, atunci am nevoie de trei zile.
– Cum sunt prețurile?
Sunt prețuri pentru toată lumea. De exemplu tiarele sunt la prețuri mult mai bune decât se pot găsi în străinătate. Pentru anumite produse o să integrăm și cristale Swarovski, iar acestea influențează prețul final. Materialele pe care le folosesc la coronițe sunt foarte bune, toate „pietricelele” sunt din sticlă, ceea ce înseamnă că strălucesc.
– Acum, de ținutele tale de pe scenă te ocupi tu? Toate coronițele pe care le porți când dansezi sunt de la Beautiful Ballerina?
Da. Înainte să lansez brandul mi-am făcut coronița pentru Medora, variația pe care am dansat-o la Olimpiadă. Toată lumea mă întreba de unde am coronița, iar eu nu voiam să dezvălui încă planurile cu acest proiect. Cumva acest lucru mi-a grăbit lansarea brandului, pentru că toată lumea mă întreba despre accesorii – de la cercei, la coroniță. Le spuneam tuturor că eu am făcut coronița, dar nu cred că se aștepta cineva să lansez un brand. Totuși abia am împlinit 17 ani. Sunt mică, iar lucrurile acestea sunt de adult.
– De ce cauți să faci lucrurile acestea care „nu sunt pentru vârsta ta”?
Tata m-a îndrumat mereu să găsesc lucruri pe care să vreau eu să le fac. M-am gândit că dacă tot pot să fac coronițe, dacă tot îmi place, de ce nu aș lansa chiar un brand?! Nici nu știu de unde a pornit exact ideea… De când mi-a făcut coronița de Lebăda Neagră, tata se gândea să lanseze el brandul, doar că nu ar fi avut același impact, sunt sigură.
– Și, practic, lucrurile se leagă. Toată activitatea ta ca influencer a dus la un mediu sigur pentru succesul acestei idei.
Da. În plus voiam să îmi capăt eu o voce, o identitate.
– Crezi că și colegele tale vor comanda de la tine, sau rivalitatea de pe scenă se simte și aici? Mai ales la această vârstă, adolescenții nu se lasă inspirați, ci tind să ignore sau să minimizeze succesul celuilalt…
Nu știu… Nu mă aștept. Dar am primit multă susținere de la colegii mai mici, iar acest lucru mă bucură foarte mult!
„Poate că sunt privită ca o ciudată, dar eu cred că sunt pe drumul cel bun și chiar sunt foarte mândră de mine”
– Cât de greu este să fii diferită, ca adolescentă?
E foarte greu!
– Alte adolescente de vârsta ta doar le cer părinților câte și mai câte…
Ceea ce cred eu despre viață și principiile mele au venit din educația pe care am primit-o. Tata m-a învățat mereu să fiu diferită, adică să am încredere în alegerile mele. Am fost mereu un copil bun, niciodată nu am fost în anturaje periculoase. Am stat departe de chestiile astea rebele care sunt la modă acum printre toți adolescenții. Poate că sunt privită ca o ciudată, dar eu cred că sunt pe drumul cel bun și chiar sunt foarte mândră de mine. Pot spune că sunt un adolescent reușit!
– Să vorbim puțin despre investiția în ceea ce înseamnă baletul. Cât de des schimbi poantele? Ce efort financiar presupune acest lucru?
Am fost norocoasă pentru că am fost Gaynor Girl în 2019-2020, iar acest lucru a presupus că, pe parcursul anului, cei de la Gaynor mi-au trimis mai multe perechi de poante. Eu țin o pereche de poante Gaynor poate chiar și un an, dacă am grijă de ea. Eu nu am cumpărat până acum poante Gaynor, doar că „stocul” meu începe să se micșoreze. Nu știu ce o să fac pentru că sunt scumpe, cam 700-800 RON. Când eram mică foloseam alte branduri, nu atât de bune, dar mai ieftine. Doar că se toceau mai repede.
– S-a întâmplat și să nu poți participa la un concurs din pricina faptului că era prea costisitoare deplasarea?
Da, din păcate. Îmi amintesc că trebuia să merg la TanzOlymp. Din câte știu, ei au în regulament o clauză cum că trebuie să te cazezi la un anumit hotel. Și, cu tot cu transport, era foarte scump și noi nu ne permiteam. Au mai fost, dar nu vreau să îmi amintesc. Au trecut…
– Motivul pentru care tu vrei să fii independentă este dat și de perspectiva financiară?
Da. Pentru că mă uit la părinții mei. Le-a fost foarte greu să mă susțină. Așa cum spuneam, baletul este extrem de scump. Vreau să mă reompensez față de ei, pentru că au investit foarte mult în mine. Realizez ce înseamnă acum, când sunt mai mare. Ei au avut datorii foarte mari, la un moment dat. A fost groaznic! Nu era concurs la care să merg pentru care să nu se împrumute ca să mă poată duce. Deci, da, aș vrea să încerc să mă recompensez față de ei.
– Ce îți place cel mai mult la profesia aceasta?
Acum, când studiez zilnic, mă gândesc numai la spectacole. Acesta este visul oricărei balerine: să fie acolo, pe scenă, prim-balerină și să poată ține foarte bine un spectacol întreg. Mă întreb dacă eu aș putea acum să dansez un spectacol întreg – pentru că noi, până când începem să lucrăm într-o companie, nu avem spectacole în care să dansăm neîntrerupt câteva ore. Oamenii îmi spun că nu ar trebui să mă gândesc la asta de acum, pentru că sunt mică și corpul meu încă e diferit față de cel al unei balerine adevărate. Bucuria spectacolelor îmi alimentează în permanență pasiunea. Îmi doresc foarte mult să ajung prim-balerină.
– Ai un „ritual” înainte de a urca pe scenă?
Mă dau cu sclipici. (N.R.: Râde!) Serios, mă dau cu sclipici la orice dans. Chiar dacă nu se potrivește, eu mă dau cu sclipici. Și spun rugăciuni înainte.
– Alegi baletul clasic, nu dansul contemporan, deși ești foarte bună și acolo…
Îmi place și dansul contemporan, dar aș alege oricând baletul clasic.
– Transmite-le un gând celor care acum află de brandul Beautiful Ballerina, un business fondat de o puștoaică de 17 ani care visează să fie o mare balerină!
Când am gândit Beautiful Ballerina am vrut ca fiecare balerină care comandă ceva de la mine să se simtă frumoasă, pentru că și eu atunci când port o bijuterie specială sau o coroniță deosebită mă simt altfel și chiar mă simt mai încrezătoare pe scenă, mai sigură pe mine. Dar și pentru cele care nu sunt balerine cred că este importantă această siguranță de sine. Și modelele de bijuterii sunt foarte drăguțe!
