Consultantul financiar a spus că trebuie să se ia act de faptul pozitiv că se schimbă trendul ‘dar noi rămânem în recesiune, cel puţin încă în anul 2011, urmând ca în perioada 2012-2014 inclusiv să avem alte forme ale crizei economice”.
De exemplu, anii 2013 şi 2014 vor fi anii crizei datoriilor în România, pentru că atunci ţara noastră va ajunge la un apogeu al plăţii datoriilor, care va face ca bugetul statului să fie extrem de restricţionat, ceea ce se va resimţi în economie, consideră fostul ministru.
Ionel Blănculescu a subliniat că există trei adevăruri care trebuie spuse despre aşa-zisa ieşire a României din recesiune şi anume că ‘nu există recesiune şi criză, ambele cuvinte având acelaşi înţeles. Al doilea adevăr este că nu există un astfel de termen ca ‘ieşirea tehnică din recesiune’, pentru că asta ar însemna că ‘recesiunea ar mai avea o fază, ar mai exista un alt tip de ieşire. Nu există ieşire tehnică din recesiune, ci doar intrare în recesiune şi ieşire din recesiune’, a precizat Blănculescu pentru Agerpres.
Cel de-al treilea adevăr priveşte însăşi definiţia încetării recesiunii după două trimestre consecutive de creştere, care este o formulă empirică şi străină ştiinţei economice, a afirmat Blănculescu.
Primul adevăr este că recesiunea şi criza sunt două noţiuni sinonime, care definesc una şi aceeaşi fază, din cele patru ale unui ciclu economic, a explicat fostul ministru al controlului. Un ciclu economic, care se manifestă în orice stat al lumii, durează aproximativ 10 ani şi are patru faze: contracţia, când economia scade, cea de criză, când economia ajunge la nivelul minim, urmată de faza de expansiune economică şi apoi de cea de boom, când ajunge din nou în vârf.
‘În România, în perioada anilor 1998-99, până în 2000, a fost criză economică, iar PIB-ul a scăzut. Din 2000, trendul s-a schimbat şi PIB-ul a crescut constant până în 2008, faza de boom fiind atinsă în anii 2007-2008’, este de părere Ionel Blănculescu. În 2008, trendul s-a schimbat iaraşi şi economia a început din nou să scadă. ‘Acum suntem în echivalentul anului 2000, în care trendul creşterii PIB-ului se schimbă, din nou, dar asta încă nu înseamnă ieşirea din recesiune, sau din criză, dat fiind că noţiunile sunt sinonime’, a explicat consultantul financiar.
Al doilea adevăr este că nu există aşa ceva ca ‘ieşirea tehnică din recesiune”, pentru că asta ar însemna că recesiunea ar mai avea o fază, cea generală, să zicem. Nu există ieşire tehnică din recesiune, ci doar intrare în recesiune şi ieşire din recesiune’, a explicat Blănculescu.
Cel de-al treilea adevăr priveşte însăşi definiţia încetării recesiunii după două trimestre consecutive de creştere, care este o formulă empirică şi străină ştiinţei economice. ‘Nu are nici un fundament economic definiţia potrivit căreia două trimestre consecutive de scădere sau de creştere economică înseamnă intrare în recesiune sau, respectiv, ieşirea din criză. Această definiţie a recesiunii a fost dată prin 1967 de către fostul preşedinte american, Lyndon Johnson, la îndemnul preşedintelui Consiliului Economic al preşedintelui SUA, care i-a spus şefului administraţiei americane că o atare definiţie ar face ca SUA să nu mai fie considerate a fi în criză. Dacă vreţi şi un factor de culoare, să amintim că această sugestie a fost făcută pe spatele unui plic, în timpul unei dezbateri. Aşa s-a născut această definiţie empirică, nepreluată de nici un manual de economie şi contrazisă de unul dintre cele mai importante foruri ale ştiinţei economice din lume, National Bureau of Economic Research (NBER) din SUA, din care fac parte mari profesori de la universităţile americane şi personalităţi economice independente. Acest for a înfiinţat o comisie pentru analiza intrării şi ieşirii din recesiune. Acest fapt este foarte important pentru că nu guvernul trebuie să decreteze intrarea sau ieşirea din recesiune, dat fiind că este un organism politic, ci un for independent ca NBER’, a detaliat Blănculescu, apreciind că ‘azi, în România şi nu numai, Guvernul are interesul să prezinte cosmetizat situaţia, anunţând că am ieşit din recesiune, dar nu din criză.
Spre deosebire de ceea ce se întâmplă acum, în România, NBER a anunţat că nu agreează aprecierea intrării sau ieşirii din criză în funcţie de scurgerea unui anumit număr de trimestre. În schimb, NBER a ales şapte indicatori, evoluţia PIB-ului fiind numai unul dintre aceştia. Noi acum decretăm ieşirea din recesiune pe baza creşterii unui indicator din şapte. Ceilalţi indicatori se referă producţia industrială, venitul personal al populaţiei şi cel al companiilor, gradul de ocupare cu forme legale a forţei de muncă, gradul de ocupare a forţei de muncă din gospodării, producţia reală şi vânzări, venitul intern brut, a declarat fostul ministru. Aceşti indicatori complecşi şi arată dacă economia a intrat în criză sau a ieşit din ea. ‘Definiţia empirică nu trebuie să apară la nivel oficial’, a subliniat Blănculescu. ‘Trebuie înţeles că recesiunea, sau criza, reflectă o degradare a economiei. Cum putem noi vorbi de oprirea degradării economiei româneşti, în condiţiile în care veniturile companiilor şi ale populaţiei scad continuu, când consumul scade, iar rata şomajului şi cea a inflaţiei cresc?’ Mai mult, principalul indicator, producţia industrială, în România, se află în declin de două luni consecutive, în martie a înregistrat o scădere de 0,8% comparativ cu luna februarie, după ce în februarie s-a raportat o scădere de 0,2% faţă de ianuarie.
Exporturile, de asemenea, chiar dacă în termeni nominali cresc, în termeni reali, din cauza creşterii explozive a importurilor pe care le cuprind, coroborat cu aprecierea masivă a monedei naţionale, de la 4,28 la 4,07 lei/euro, ce a mâncat 80% din marja de profit contractată prin contracte ferme, ducând la marginea prăpastiei falimentului mulţi exportatori, nu reprezintă un indicator categoric pentru decretarea încetării recesiunii economice, a subliniat Blănculescu pentru Agerpres.
Şi exemplele ar putea continua. Consultantul financiar a spus că trebuie să se ia act de faptul pozitiv că se schimbă trendul ‘dar noi rămânem în recesiune cel puţin în anul 2011, urmând ca în perioada 2012-2014 inclusiv să avem alte forme ale crizei economice. De exemplu, anii 2013 şi 2014 vor fi anii crizei datoriilor în România, pentru că atunci România va ajunge la un apogeu al plăţii acestora, care va face ca bugetul statului să fie extrem de restricţionat, ceea ce se va resimţi în economie.’
