Dictatorii de școală veche sunt definiți prin dependența lor de teroare și de cenzură. Autocrații din noua generație, prin contrast, arestează mai puțin și mint mai mult. Simulează democrația și se sprijină pe manipularea informațiilor și pe competența de proiect. Își doresc controlul, dar își propun să-l obțină prin agilitatea lui Lee Kuan Yew din Singapore, nu prin brutalitatea lui Iosif Stalin.
În noua lor carte „Spin Dictators: The Changing Face of Tyranny in the 21st Century”, Serghei Guriev și Daniel Treisman prezintă caracteristicile acestui nou „look” al dictatorilor.
Treisman și Guriev au vorbit despre acest subiect într-un interviu oferit Bloomberg.
„Rusia este acum o dictatură comună a fricii. Am observat o creștere mare a represiunii politice fățișe începând cu 2018, cu o poliție mai dură și intimidarea opoziției. După invazie, Putin a introdus o lege care incriminează referirea la așa-numita «operațiune specială» ca fiind război. Nu există nicio pretenție că regimul nu este represiv”, spune Daniel Treisman.
La ora actuală, există o schimbare reală în Rusia. Întrebarea este: de ce natură?
„Credem că se datorează în primul rând modernizării sociale și economice continue a societății ruse. Începând cu 2012, a existat o creștere masivă a pătrunderii internetului în Rusia – 3G, apoi 5G, iar discursul politic apare pe YouTube. [Liderul opoziției întemnițat Alexey] Navalnîi este atât un accelerator, cât și un simptom al acestei schimbări. Elementul suplimentar este schimbarea valorilor, creșterea cererilor pentru libertatea de exprimare, dreptul de a demonstra și așa mai departe. Putin a observat acest lucru și, până în 2019, a decis că vechile sale metode nu mai funcționau. El a dat mai multă responsabilitate operațională serviciilor de securitate, a lăsat poliția să folosească mai multă violență și să rețină un număr mai mare de oameni”, subliniază Treisman.
Vladimir Putin se numără printre „dictatorii cu față democratică”, spune Daniel Treisman.
„O serie de dictatori cu față democratică (spin dictators – traducere aproximativă), atunci când se confruntă cu presiunea modernizării continue sau a crizei economice, revin la dictatura fricii ca ultimă soluție, deoarece cred că nimic altceva nu va funcționa. Vedem asta cu [președintele turc Recep Tayyip] Erdogan după tentativa de lovitură de stat din 2016, vedem asta cu schimbarea de la [Hugo] Chavez la [Nicolas] Maduro în Venezuela.
Modernizarea îndepărtează țările de autocrația de stil vechi, îngreunând utilizarea violenței deschise, făcând-o mai costisitoare, așa că dictatura cu față democratică este ceva la care dictatorii pot apela pentru a-și menține controlul folosind metode mai sofisticate”, argumentează Treisman.
Dar aceste metode au limitele lor. „Dacă modernizarea continuă, dacă globalizarea continuă și țara devine și mai conectată la grupuri externe, vine un moment în care nici măcar dictatura cu fața democratică nu funcționează în mod fiabil. Și atunci liderii se confruntă cu această alegere dificilă – acceptă democrația și încearcă să domine într-un cadru democratic? Este posibil, dar destul de rar. Sau merg înapoi?”
Astăzi, Putin încă încearcă să „folosească negația și se preface a fi pașnic, dar regimul a devenit unul bazat pe frică”, spune Serghei Guriev. „Propaganda este mai sofisticată și mai bine concepută decât era în Uniunea Sovietică. Pe de altă parte, este și mai puțin eficientă, pentru că nu există ideologie. Dacă încerci să-ți dai seama despre ce vorbește Putin, este în esență o viziune rasistă, anti-ucraineană asupra lumii.”
„Din cauza lipsei de ideologie, mesajul este și mai puțin coordonat, mai puțin organizat, mai puțin coerent. Uneori, este aproape schizofrenic. Pe de o parte, sunt foarte deschiși cu privire la disponibilitatea lor de a folosi violența. Pe de altă parte, Putin neagă tot felul de lucruri – el neagă că au bombardat un mall din Ucraina, neagă că statul a avut vreo legătură cu otrăvirea lui Navalnîi. Este o combinație inconsecventă de amenințări fățișe, încercarea de a răspândi frica și abordarea tradițională a dictaturii cu față democratică”, mai spune Daniel Treisman.
