Potrivit documentului, contribuţia României la obiectivele generale ale UE ar consta în creşterea cotei energiei regenerabile, precum şi în proiecte de eficienţă energetică în clădiri rezidenţiale, în industrie şi transport.
Raportul avertizează şi că unele dintre unităţile de generare de energie electrică (de la Turceni, Rovinari etc) vor trebui să fie închise treptat din cauza emisiilor de oxizi de azot (NOx) şi dioxid de sulf (SO2), dacă nu vor fi făcute investiţii pentru ca acestea să funcţioneze „curat”, şi vor trebui să plătească pentru emisiile suplimentare de CO2.
Principala cauză a întârzierilor în investiţiile de „curăţare” a energiei produse de aceste unităţi ţine de lipsa banilor pentru a efectua aceste investiţii costisitoare, deoarece valoarea totală a fondurilor UE disponibile pentru energie este de circa 700 milioane euro, în timp ce investiţiile necesare în producţia de energie electrică ar fi de până la 35 miliarde euro în următorii 10 ani, doar pentru a aduce generarea de energie termică la standardele de eficienţă şi emisie internaţionale.
„Ca o consecinţă a acestor politici inconsistente care au speriat investitorii privaţi şi au întârziat privatizările, România se confruntă cu un risc serios în ce priveşte furnizarea de energie electrică. În următoarele două decenii aproximativ 50% din producţia de energie electrică ar trebui să fie complet închisă. Ne-am putea confrunta chiar cu pene şi deficite de curent”, se mai precizează în raport.
România se află în întârziere şi în ce priveşte reabilitarea blocurilor, iar legat de tranzacţionarea emisiilor de CO2 politicile derulate până în prezent sunt incoerente, mai precizează CRPE, al cărui raport a apărut în cadrul proiectului „România activă în dezbaterile europene” şi a fost finanţat de Fundaţia Soros în cadrul Iniţiativei de Politică Externă.
Negocierile între statele membre UE nu s-au încheiat cu un acord ferm în ce priveşte angajamentele financiare de ajutor pentru ţările sărace. CE ar fi preferat un acord prin care UE să ajute ţările în curs de dezvoltare cu 1,5 miliarde euro în perioada 2010-2012 şi 15 miliarde euro anual pentru intervalul 2013-2020, însă Germania a susţinut că este prematur să se facă angajamente ferme înainte de a vedea la Copenhaga cu cât sunt dispuse să contribuie alte state dezvoltate.
De altfel, există neînţelegeri şi în cadrul UE, după ce vechii membri preferă principiul „poluatorul plăteşte”, iar noii membri, printre care şi România, consideră că ar trebui plătit în funcţie de averea fiecărui stat membru.
