„Pe termen mediu, principalele riscuri la adresa stabilităţiii financiare decurg din contaminarea din partea mediului financiar extern. Pe termen scurt, principala vulnerabilitate rămâne evoluţia nefavorabilă a creditelor neperformante, deşi pe parcursul anului 2010 s-a observat o atenuare a ritmului de creştere a ponderii acestora în total portofoliu, nivelul maxim urmând a fi atins în cursul anului 2011. Se estimează că rata creditelor neperformante va atinge nivelul maxim în cursul anului 2011, în timp ce stocul acestora se va diminua doar odată cu reluarea creditării sustenabile a sectorului privat”, se arată în raport.
Potrivit raportului, pe plan intern, o provocare importantă decurge din necesitatea modificării modelului de business al sectorului bancar. Coordonatele acestei modificări, destinate prevenirii evoluţiilor nesustenabile ale fluxurilor de credit, sunt definite de tranziţia către o structură diferită a surselor creşterii economice, de schimbările intervenite în cadrul de reglementare şi supraveghere financiară la nivelul UE, precum şi de îmbunătăţirea culturii financiare a populaţiei.
BNR susţine că a adoptat încă de timpuriu, începând cu anul 2001, măsuri pentru frânarea ritmului alert de creştere a creditului în valută, folosind un spectru larg de
instrumente: prudenţiale, de politică monetară şi administrative.
„Similar experienţei altor ţări, eficienţa acestor măsuri s-a dovedit limitată în timp, mai ales în contextul liberalizării contului de capital. În aceste condiţii, era necesară o abordare unitară la nivel european, care să implice deopotrivă ţările de origine şi cele gazdă ale instituţiilor de credit, înfiinţarea Comitetului European pentru Risc Sistemic (CERS) reprezentând un pas important în direcţia prevenirii reluării creşterii preponderente a creditului în valută acordat sectorului privat, în special în cazul debitorilor neprotejaţi la riscul valutar”, se mai arată în raport.
Totodată, BNR precizează că a continuat în anul 2010 gestionarea într-o manieră proactivă a riscurilor provenind din creditarea ipotecară.
Potrivit BNR, un prim set de măsuri a avut în vedere crearea unui spaţiu mai amplu pentru gestionarea efectelor unei eventuale diminuări a valorii colateralului imobiliar (loan to value), în cazul creditelor nou acordate. BNR susţine că un alt set de măsuri a constat în identificarea unor soluţii pentru ca procesul de reevaluare a garanţiilor imobiliare să se deruleze în mod corespunzător.
„În acest scop, BNR, Asociaţia Română a Băncilor (ARB) şi Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România (ANEVAR) au demarat pe parcursul anului 2010 demersurile pentru perfectarea cadrului de evaluare a garanţiilor în sectorul bancar”, se mai spune în raport.
