Economic, noutatea este că România are un acord cu FMI care ţine loc de program de guvernare. Social, şomajul s-a dublat şi ameninţă să nu se oprească nici în 2010.
Preşedintele Traian Băsescu a declarat ieri că a convenit cu reprezentanţii FMI un calendar foarte strâns, care presupune adoptarea bugetului pentru 2010 până pe 16 ianuarie, aşa încât România să poată primi, pe 17 februarie, 2,3 miliarde de euro, care vor merge jumătate la BNR, jumătate la Ministerul Finanţelor.
“În primul rând, va trebui să avem Guvern în funcţiune pe 23 decembrie. Motivaţia este că acest Guvern trebuie să depună bugetul la Parlament până la sfârşitul anului. Din 4 sau 5 ianuarie, Parlamentul să înceapă examinarea bugetului de stat, iar pe data de 16 să avem bugetul aprobat. Numai cu bugetul de stat aprobat de Parlament putem solicita prezenţa echipei Uniunii Europene, a Fondului şi a Băncii Mondiale pentru evaluare”, a explicat Traian Băsescu.
Emil Boc este premierul desemnat de către preşedintele Traian Băsescu, şeful PDL fiind ales pentru că “este un om dedicat serviciului public, un om al dialogului, care şi-a făcut datoria şi care şi-a asumat responsabilitatea implementării unor soluţii extrem de dificile, cum a fost acordul de finanţare cu Banca Mondială, FMI şi Uniunea Europeană”.
Taberele au devenit clare, Opoziţia este în roşu-galben, Puterea – în portocaliu-verde, cu şanse ca nuanţele să se dilueze într-o parte şi să prindă culoare într-alta.
Putere
PDL: Este partidul în jurul căruia se vor construi formula executivă şi majoritatea parlamentară. Este partidul cu cele mai multe mandate în Parlament. Această realitate politică l-a făcut pe Traian Băsescu să desemneze trei premieri apropiaţi democrat-liberalilor sau din interiorul partidului. În acest moment, PDL este jucătorul care dă tonul mişcărilor politice. Realegerea lui Traian Băsescu se datorează unei mobilizări exemplare a democrat-liberalilor, fiind de aşteptat ca în viitorul executiv să se regăsească figurile grele din partid: Vasile Blaga, Radu Berceanu, Adriean Videanu. Pe de altă parte, preşedintele Băsescu va putea să-şi poziţioneze oamenii apropiaţi în posturi-cheie ale Puterii, controlând în continuare fluxul deciziilor în partid. Problema pe care o mai are de rezolvat este desemnarea unui succesor în fruntea PDL. Reformarea Parlamentului, dar şi o regândire a Constituţiei sunt teme pe care PDL le va trata în acord cu viziunea prezidenţială.
UDMR: Liderii maghiari au acţionat conform unui tipar deja cunoscut, intrând la guvernare şi degajând majoritatea parlamentară necesară trecerii unui executiv. Experienţa UDMR la guvernare a arătat că formaţiunea politică este un partener disciplinat. Această realitate face din UDMR un actor politic cu un rol determinant pe scena politică, în următoarea perioadă. Relativul echilibru dintre Opoziţie şi Putere poate fi schimbat prin două acţiuni majore: fie o dezertare în masă din PNL şi PSD, fie printr-o întoarcere a UDMR în Opoziţie. Logica politică va da Uniunii un plus de avantaj în a-şi impune propria agendă la guvernare.
Grupul independenţilor: Independenţii din Parlament au toate şansele să se constituie în “sperietoarea” cu care PDL va ţine sub presiune Opoziţia. Ceea ce începuse prin simple exituri din PNL şi PSD devine, printr-un efect de bulgăre, o grupare politică distinctă, ce are toate şansele să se transforme într-o entitate bizară. Fără un suport logistic în teritoriu, independenţii nu pot să creeze un nou partid. Puterea lor va fi în Legislativ, atât pentru a forţa o modificare constituţională, cât şi pentru a asigura trecerea legilor prin Parlament.
O intrare în PDL nu este nevoie să se întâmple, interesele dictând ca aceştia să-şi păstreze formal titulatura. În acest mod se oferă o justificare pentru eventualii nemulţumiţi din Opoziţie pentru accesul la resurse. Conform logicii deja anunţate, doctrina independenţilor consta în “primatul interesului naţional”, în acest moment reprezentat de preşedintele Traian Băsescu şi partidul care l-a sprijinit, PDL.
Minorităţile naţionale: Grupul minorităţilor naţionale, alta decât cea maghiară, au revenit la statu-quoul dinaintea alegerilor prezidenţiale – neutralitate binevoitoare faţă de Putere. Acest lucru se explică prin nevoia de a susţine indirect orice formulă de stabilitate a Puterii, fără o implicare în procesul decizional, dar cu posibile beneficii. Poziţia minorităţilor poate permite acestora să acţioneze ca partener egal de dialog cu Puterea, dar şi cu Opoziţia.
Opoziţie
PSD: Social-democraţii sunt cei mai afectaţi de rezultatul alegerilor prezidenţiale. Au intrat în istorie cu liderul care a generat cele mai multe glume politice, iar în acest moment au în faţă “deşertul Opoziţiei”, după cum remarca unul dintre liderii PSD, Adrian Năstase. Şeful, încă, al PSD, Mircea Geoană şi-a jucat viitorul politic în aceste alegeri şi a pierdut. Îndepărtarea sa de la şefia partidului este adusă în discuţie, sunt anunţaţi alţi potenţiali candidaţi şi reactivarea altor poluri de putere din partid. Cert este că influenţa sa în partid va fi mult diminuată, chiar în situaţia păstrării actualei poziţii, în condiţiile în care liberalii au anunţat încheierea colaborării cu PSD-ul. Prinşi între PDL şi PNL, partidul riscă să piardă primul loc, chiar şi în Opoziţie. Atuul partidului – maşinăria de partid riscă să fie achiziţionată de PDL, la preţ de criză.
PNL: Liberalii sunt vulnerabili în această perioadă, dar faţă de social-democraţi au, pentru moment, o conducere solidă şi un lider care nu şi-a pierdut capitalul de credibilitate. Pe de altă parte, facţiunile din partid care au vrut guvernarea, precum şi liderii din teritoriu ce resimt “beneficiile” Opoziţiei vor pune presiune pe centru.
Şansa lui Crin Antonescu şi a echipei sale este ca PNL să devină principala voce de contestare a Puterii portocalii. Minusul partidului este relativa slabă organizare în comparaţie cu ceilalţi doi actori politici importanţi, PDL şi PSD.
Din acest punct de verere, liberalii sunt mai vulnerabili în teritoriu, dar au capacitatea de a creşte, de a forma şi recruta opozanţii Puterii.
„Preiau acest mandat nu pentru a deveni mai popular, ci pentru a face ceea ce trebuie pentru România, pentru cele 22 milioane de români.”
„Cred în parteneriatul instituţional corect şi în interes public cu preşedintele României, cu Parlamentul României şi cu celelalte autorităţi ale statului român. (…) Cred, de asemenea, în parteneriatul cu societatea civilă, cu biserica şi cu sindicatele.”
„Am făcut o analiză cu colegii de la Ministerul Finanţelor şi, după datele pe care le avem, credem că ne încadrăm în condiţiile economice ale anului 2009. (…) Vreau să vă asigur că măsurile pe care le-am luat şi măsurile care vor fi luate de viitorul guvern sunt măsuri, în primul rând, necesare acestei ţări, măsuri care sunt sănătoase pentru sistemul public din România, pentru funcţionarea statului. „
Emil Boc, premierul desemnat