La Arhivele Naționale ale Marii Britanii a fost descoperit un document ce datează din 1991 și în care țările Occidentului declară că extinderea spre Est a Alianței Nord-Atlantice este inacceptabilă, scrie publicația Der Spiegel.
Potrivit informațiilor obținute de ziarul citat, documentul, clasificat și având ștampila ”secret”, a fost găsit de profesorul Universității din Boston, Joshua Shifrinson. Textul reprezintă protocolul întâlnirii de la Bonn, din 6 martie 1991, dintre reprezentanții ministerelor de Externe din Statele Unite, Marea Britanie, Franța și Germania. Tema discuților a fost securitatea în Europa Centrală și de Est.
Din document reiese că participanții la întâlnire au fost de acord că primirea în NATO a țărilor est-europene este ”inacceptabilă”, scrie Der Spiegel. ”Pe parcursul negocierilor ”2+4” (privind statutul Germaniei după unificare, n.r.) am dat foarte clar de înțeles că NATO nu se va extinde dincolo de Elba. Prin urmare, noi nu putem propune Poloniei și altor state să adere la NATO”, a declarat reprezentantul MAE german, Jurgen Chrobog. În același timp, autorul articolului din Der Spiegel estimează că, în declarația lui, diplomatul ”a confundat, evident, Elba cu Oder”, informează vestidinrusia.ro.
Potrivit documentului, aceeași poziție a fost exprimată și de reprezentantul Statelor Unite, Raymond Zeitz. ”Am dat de înțeles Uniunii Sovietice – la negocierile în format ”2+4”, precum și la alte negocieri -, că nu intenționăm să tragem foloase de pe urma retragerii trupelor sovietice din Europa de Est… NATO nu trebuie să se extindă spre Est, nici formal, nici neoficial”, a spus Zeitz.
Der Spiegel stipulează că Occidentul nu a încheiat niciun acord legal și internațional obligatoriu cu Kremlinul în această chestiune. Politicienii și oficialii de ambele părți au acționat „cu bună-credință” în acel moment.
Sven Felix Kellerhoff a întreprins o polemică cu interpretarea documentului prezentat de „Spiegel” în „Die Welt”.
Evaluarea lui Chrobog este cu siguranță semnificativă, întrucât diplomatul era la acea vreme șeful biroului ministrului german de externe Hans Dietrich Genscher, scrie Kellerhoff. În opinia sa, atitudinea negativă a lui Genscher față de extinderea NATO la acea vreme este cunoscută de mult. A existat o dispută în guvernul german pe această problemă.
Jurnalistul face referire la declarația ambasadorului Rusiei la Bonn, Władysław Terekhov, care a spus într-un interviu televizat că termenul de „extindere NATO la est” nu a existat în 1990/1991, ci a apărut ulterior. Mareșalul URSS, Dmitri Yazov, confirmă – „(Mikhail) Gorbaciov nu mi-a vorbit niciodată despre extinderea NATO la est”. Potrivit lui Kellerhoff, Gorbaciov însuși a descris presupusele promisiuni că NATO nu va fi extinsă spre est drept un „mit”. În timpul discuțiilor din 1990, ce era în joc – după cum a confirmat Gorbaciov – doar extinderea Alianței pe teritoriul fostei RDG, și nu spre Europa de Est.
Conferința ”2+4” a fost o serie de întâlniri între două state germane (Germania de Vest și Germania de Est) și cele patru puteri ale fostei coaliții antinaziste – SUA, URSS, Marea Britanie și Franța. Punctul culminant al acestora a fost Tratatul de reglementare finală cu privire la Germania, semnat la 12 septembrie 1990, care a permis Germaniei să recâștige deplina suveranitate și să unifice țara.
