„Salut. Haosul e mare şi timpul prea scurt.
Am primit mailul tău, îţi răspund cât pot de repede.
Dacă nu-ţi răspund pe loc te rog să ai răbdare şi să nu te enervezi, stresul face rău la ficat”.
Un interviu faţă în faţă cu bloggerul Cabral Ibacka s-a dovedit până la urmă o misiune imposibilă, aşa că interviul a fost realizat prin e-mail.
Chiar dacă n-am avut ocazia unui dialog viu, construit şi ţesut din interacţiune, Cabral a răspuns la peste 35 de întrebări.
Fără alte introduceri, urmăreşte cum gândeşte bloggerul Cabral.
1. În primul tău post de pe blog erai nesigur, aveai incertitudini. Ai fost emoţionat? Care îţi era cea mai mare temere?
Îmi era teamă de reacţia adversă a celui care nu are răbdare să vadă, doar presupune că vede şi acţionează fără să deschidă ochii. Ştii reacţia…”/Apare la teveu, e vedetă, e fiţos, şi-a făcut blog pentru fiţe, e nasol şi naşpa!/”. Asta era temerea, îmi doream ca oamenii să citească ce scriu înainte e a da o notă.
2. Te întreabă cineva, în martie 2009, chiar la primul post, dacă ţi-ai mai verificat vreodată primul tău post, ca să îţi răspunzi la întrebări. Ai făcut-o? Ce sentiment te-a încercat?
Sentiment…impropriu spus, era o stare de mulţumire. Ştiu că te gândeşti la trufie, dar nu e cazul, pur şi simplu eram mulţumit că cei care formează (ştiu, sună pompos dar alt termen n-am) comunitatea de pe cabral.ro au evitat elegant lucrurile de care mă temeam la început.
3. Nu pari genul de om care să alerge după audienţă pe blog, dar o ai din plin. Cum ai reuşit? Te-ai ghidat după anumite principii? Ţi-ai planificat o anumită direcţie?
Principiile sunt simple: fără bălăcăreală şi limbaj aiurea pe blog, plec de la premisa că oricând pot greşi şi pot fi contrazis, şi, cel mai important, sunt sincer 100%. Cât despre direcţie, încerc să fie una cât mai constructivă, cât mai optimistă, pozitivă, îmi doresc de la fiecare om care vizitează cabral.ro măcar un lucru: măcar un zâmbet!
4. Care sunt lucrurile care au rămas neschimbate, care te-au ajutat să-ţi păstrezi o anumită consecvenţă de-a lungul timpului pe blog?
Astea de care spuneam ceva mai sus, nu am considerat niciodată că este dezirabil sau scuzabil să înjuri pe blog; limba română îţi dă atâtea variante ocolitoare la fel de spumoase încât este păcat! Apoi…e poziţionarea faţă de cel care te citeşte: dacă vrei să fii un orator mare şi tare de gură, care urlă mulţimii chestii pe care el le crede interesante, atunci îţi vei pierde modestia, nu vei mai putea să fii corectat, mai bun nu vei mai deveni.
Şi-apoi e sinceritatea…uneori nu ţi-e comod, alteori te trezeşti că mai intră câte unul cu bocancii în sufletul tău, dar în momentul în care eşti sincer…cei care te citesc simt asta şi vei primi aceeaşi palmă întinsă înapoi, şi nu înjurăturile de care colcăie blogocearta.
5. Care-ţi sunt cele mai dragi teme pe care nu pregeţi să le abordezi cât mai des pe blog?
Nu am teme favorite, e vorba de moment. Dacă simt să scriu ceva despre împerecherea la furnicile cu 2 puncte roz pe spate…scriu
6. Ai foarte multe comentarii pe blog, ceea ce înseamnă că ştii să stârneşti reacţii. Crezi că publicul tău online are aceeaşi imagine despre tine ca şi publicul tău TV?
Asta m-a încercat de la început, să separ cele două publicuri. De-aia n-am vorbit niciodată la teveu despre blog, cu toate că mă mănâncă limba, şi de-aia nici nu vorbesc despre emisiune pe blog. E o chestie foarte simplă: e foarte facil să atragi o parte din publicul de pe teve pe blog, e numele tău, e vorba ta, e zâmbetul tău. Dar atunci nu mai ai un arbitru corect, un public care să fie în stare să te şi critice eficient. Decât o armată de “/Vaaaai, ce frumos ai spus-o pe-asta!”/ prefer o armată de soacre. Căci soacrele care critică constructiv te fac mai bun.
7. Am observat că foarte multe articole de pe blogul tău sunt scrise la ore târzii din noapte. Mi-ai spus că nu ai timp pentru un interviu face to face. De ce nu ai timp? Pe aceeaşi temă: câte ore dormi pe noapte?
Trezirea e pe la 06:30 dimineaţa, la ora 06:50 plec spre Buftea. Filmez în Buftea până la 21:00 şi am destul timp să ajung la Poveştiri de Noapte. Termin “live”-ul la 24:00 şi o tai spre casă. Calculezi tu orele de somn? 🙂
8. Scrii pe blog despre blogul tău: „blogul unui negru într-o ţară de albi”. Crezi că în blogosferă există rasism?
Da, cu siguranţă, dar în mare parte este ponderat. Şi-ţi şi explic de ce…pentru că nu există destul target pentru bloguri de nişă de genul celor exclusiv rasiste de-afară.
La noi e un fel de rezistenţă, şi se manifestă mai ales împotriva ţiganilor. S-au încercat câteva măsuri de ponderare, dar tocmai ideea de underground a blogosferei o face atât de greu de strunit, orice fel de regulă, sau orice fel de propunere a unei reguli, chiar şi constructive, chiar şi de bun simţ, este de cele mai multe ori respinsă. Şi da, eu cred că asta este o parte a farmecului blogosferei, mica mişcare de rezistenţă.
9. Mai eşti de părere că blogosfera românească este o mare bla-bla-sferă?
Stai că asta e o ştampilă mult prea grea…am spus eu asta?! Se vorbeşte mult, foarte mult, şi uneori se vorbeşte prost. Şi este probabil că unul care citeşte doar blogurile cu trafic mare, bloggerii consacraţi, să mă contrazică. Eh, în momentul în care nu faci selecţie şi citeşti multe, multe bloguri, în fiecare zi, simţi însă pregnant aspectul ăsta, se scrie foarte mult şi fără scop, fără finalitate, doar pentru amorul artei. Şi asta mi se pare o iroseală.
10. Spui că publicul adoră scandalul, îl „înfulecă” nedigerat. Îţi cunoşti publicul de pe blog? Ce adoră el?
Nu adoră nimic, îi place să interacţioneze, să dezbată, să se contrazică, să tragă concluzii pe care apoi să şi le schimbe. De-aia îmi plac oamenii cu care îmi împart ideile pe blog, nu dorm, sunt tot timpul alerţi. De-altfel nici eu nu-i las….am inventat fel de fel de lucruri, de artificii, de jocuri, astfel încât cei mai atenţi şi mai vii să aibă o satisfacţie atunci când descoperă ceva ascuns.
11. Te simţi o vedetă online?
Daaaa, miezul tuturor lucrurilor din .ro….evident că nu! Vedete sunt alţii, pentru că vedeta presupune imagine. Eu n-am niciun fel de imagine în online, am fugit de asta ca de mere pădureţe!
12. Mai eşti de părere că „vedetele” trebuie să-şi facă blog? Care dintre blogurilor vedetelor din România îţi plac?
Da, dacă au ceva de zis, dacă vor mai mult decât să pună trei poze şi un truism cules de pe net, dacă realizează că blogul este mai mult decât “/Tocmai ce-am făcut caca, mă duc să beau un caffe-latte/”, atunci ar trebui să-şi facă.
Bloguri de vedetă din offline, cred că asta mă întrebi….Chirilă, pe el îl citesc, pe Bendeac, pe Ciutacu, pe Badea, pe Simona Tache…sunt mai mulţi, cu siguranţă am uitat pe cineva şi din cauza ta o să primesc câteva mailuri în care voi fi certat.
13. Care dintre vedetele care au şi blog îţi sunt prietene? (Când spun vedetă mă gândesc la un om cunoscut public, ca şi tine).
Iar, vorbim de offline, da? Primul pe listă e Chirilă, are un mod altfel de a gândi şi îţi răspunde cu întrebări care generează răspunsuri care te ajută. Cu Bendeac, când mă văd cu el, râdem. Mult. Dar ăsta nu e un criteriu pentru mine pentru a-mi alege prietenii, din contră, e un criteriu de excludere, de cele mai multe ori.
14. Cei care se află în blogroll-ul tău îţi sunt şi prieteni?
De când a început s-o ia blogul “în sus”, am încercat să-i ajut pe cei cu trafic mai mic, pe cei mai tineri care nu beneficiază de un început ajutat de statutul de “ăla de la teveu”, ca şi mine. De-aia linkuiesc mulţi, foarte mulţi bloggeri, majoritatea tineri, dar cu scriituri foarte mişto. Suntem prieteni? Nu ştiu ce cred sau simt ei, cert este că mă cunosc personal cu mulţi dintre ei.
15. Câţi bani ai strâns/strângi din blog? Ce-ai făcut cu ei? Poţi să-mi dai exemple? Ştiu că eşti implicat în tot felul de evenimente şi acţiuni caritabile.
În 2008 am strâns 15.000 de euro, toţi donaţi către Ovidiu Rom sau alte asociaţii care se ocupă cu protecţia, ajutorul sau educaţia copiilor. Parte din bani au fost strânşi pentru campanii sociale pornite de mine sau de alţii, tot în folosul unor copii.
Campania “Pentru Erika” a însemnat o parte însemnată din această sumă, nu am făcut eu, ci am făcut noi, toţi cei care am pus umărul, ceva, în aşa fel încât un copil a fost salvat.
16. Pe Twitter nu eşti. De ce? N-ai timp? Twitter e făcut tocmai pentru oamenii fără timp. Sau nu?
Nu m-a atras de la început. E prea criptic, prea sec, prea exclamativ….mie-mi plac poveştile, ideile întregi, nu două boabe şi-un gândac, care lasă întotdeauna loc interpretărilor.
În plus, mi se pare foarte egoist…bine, asta spun eu, nu susţin că aş avea neapărat dreptate…dacă ar fi Bobby Voicu aici ne-am contrazice câteva ore…
17. Eşti un om de acţiune, tot timpul ocupat, robotind ca o furnicuţă. Spune-mi 10 verbe şi 10 culori care te caracterizează.
10?! La mine se rezumă totul la “Hai, că turaţia e pe roşu, nu-i timp!”.
18. Eşti foarte cunoscut atât în online, cât şi în offline. Care-i diferenţa dintre reacţiile celor cu care interacţionezi în cele două medii? Pe stradă te salută lumea, te înjură, te laudă etc. În online cum e?
De înjurat…nu prea se întâmplă, chiar deloc. Foarte rar în trafic, poate…bine, asta poate că şi o datorită faptului că am 2m… 😀
În online e altceva…oamenii se ştiu, au timp să se cunoască, îşi cunosc reciproc scrierile şi modul de a gândi. Mai mult, când am avut timp m-am şi implicat în evenimentele dedicate blogosferei, şi aşa am cunoscut multe dintre „tastaturi”, deja e o relaţie între oameni care se cunosc, toată gaşca asta, care nu-i aşa de mare, cuprinde amici şi cunoştinţe, nu străini.
19. Te duci bucuros la o întâlnire de bloggeri. Chiar aşa părere bună ai despre bloggerii români? Cine sunt primii cinci bloggeri români în preferinţele tale?
Da, părerea este nu bună ci…foarte bună” Pentru că sunt mulţi care scriu pentru mai bine, pentru a arăta cu degetul probleme ce se vor a fi rezolvate, pentru că sunt arbitrii eficienţi în aproape orice domeniu: poate fi sport, politică, viaţa de zi cu zi…
Şi o să-mi cer scuze dar nu pot compara mere cu pere, n-o să fac acel top pe care mi-l propui, căci sunt mulţi dintre cei mari care scriu mişto, că e Arhi, că e Zoso, Piticu, sau VisUrât sau Jeg, că e unul dintre cei “bătrâni” ca DeMaio, Mordechai, Petreanu, Copolovici sau Ioan T. Morar, că sunt blogurile de nişă cum ar fi Manafu, Bucurenci, Şuţu sau Bleen, sau că e vorba de noul val de bloggeri mai tineri sau mai în etate ale căror scrieri sunt de nota zece.
Toţi merită la un moment dat locul I la un top anume şi nu sunt eu cel care împarte premiile. Cât despre categoriile ad-hoc făcute de mine aici…sunt orientative şi îşi pot modifica limitele uşor.
20. Ai articole pe blog în care faci reclamă, pe faţă sau nu, unor produse? Spre exemplu, sfârşitul acestui post poate fi considerat reclamă? Dar aici sau aici?
E uşor de verificat dacă un post este reclamă: are tag-ul “pentru copii”, căci toţi banii din reclama de pe blog merg ori către copii, ori în proiecte online sau offline care încearcă să ajute copiii.
Dealtfel am scris asta şi pe blog, nu fac un secret. În plus, un post de reclamă nu e neapărat ceva rău, atâta timp cât blogger-ul rămâne sincer şi deschis cu cei care-l citesc.
Am tot auzit treaba asta “dom’le, e prost plătit!”, rostită ca şi o acuzaţie. Mie mi se pare că e o acuzaţie ceva de genul „Minţi!” sau „Încerci să ne prosteşti!”, asta ar fi ceva rău.
Dar dacă lui X i se propune un post despre un produs care-i place sau pe o temă care e ok, atunci nu înţeleg de ce ar fi o problemă. Mai mult, blogurile sunt….gratis şi din câte ştiu, munca se plăteşte, nu? Când am pornit cerecomand.ro s-a pus problema asta…scriem posturi plătite?
21. Ce venituri ai generat de la diverse companii prin blogul tău anul trecut? Dar în acest an?
Anul trecut ţi-am spus…anul ăsta încă mai are ceva, nu vorbesc niciodată înainte.
22. Ai avut vreodată probleme la serviciu din cauza blogului, adică din cauza a ceea ce ai scris pe blog?
Da, m-au somat să scriu ceva şi pe acasatv.ro, mare parte dintre colegii mei îmi citesc blogul şi au vrut neapărat acest tip de conţinut şi pe site-ul postului.
Ştiu, zvonurile astea cu cenzura zboară ca gândul… numai că e Radio Şanţ. Scriu pe blog ce vreau, cum vreau, cum simt, e altă treabă decât job-ul şi nu mă bâzâie nimeni la cap.
Bine, nici eu nu sar calul, căci dacă ar zbura înjurăturile şi scandaluri pe cabral.ro… poate că m-ar trage cineva de mânecă.
23. Dezbaterea, sub formă de ceartă iraţională, aşa cum există ea pe micile ecrane în fiecare zi, este aceeaşi şi în online? Care este diferenţa?
De multe ori e acelaşi tip de scandal, şi pe teve, şi pe unele bloguri. La mine însă nu există ceartă iraţională, am nişte umani pe blog care ştiu să-şi susţină părerile într-un mod foarte civilizat. Bine, asta cred că pleacă şi de la mine, cât timp eu nu vin să dau cu pumnul în masă şi să spun “X trebă e de hAhAt!”, nici ei nu bat cu pumnul în masă.
E vorba de o anume eleganţă… De-aia îi şi spun pe cabral.ro “Dezbatere” şi nu “Bălăcăreală”.
24. Ce te atrage mai mult în online, Google, Yahoo sau Microsoft?
Folosesc giganţii de care spui dar nu mă atrage niciunul….mă atrag proiectele din .ro, refresh.ro, webara.ro, monden.info, ftw.ro, maibun.ro şi unul dintre proiectele mele, cerecomand.ro. Sunt mai româneşti, din actualitatea noastră, din filmul în care jucăm noi, şi sunt iniţiative de nota zece.
25. Faci cumpărături online? De unde? Cât ai cheltuit cel mai mult pe o cumpărătură online?
Am implementat pe cerecomand.ro profit-share-ul de la eMag, tot ce am de luat iau prin filiera asta. De cheltuit nu cheltui mult, nu fac aroganţe, ci-mi iau ce-mi trebuie şi cam atât…
26. Spune-mi trei lucruri care ai vrea să fie schimbate în online-ul românesc. Apropos, avem o Românie online?
Avem o Românie online, da. Ce aş vrea să se schimbe: stilul în care se dezbat problemele, să evităm mai mult genul de concluzie trasă la protecţia anonimatului, genul de exclamaţie “Eşti urât, deci eşti prost, deci n-ai dreptate!”.
Să înceapă oamenii să recunoască atunci când găsesc o informaţie de orice fel pe alt site românesc, şi să-i dea, frate, link! – să argumenteze mai mult părerile de orice fel.
E uşor să spui “Aia e de hAhAt!”, e mai greu să explici de ce. Să apară mai multe bloguri de nişă; sunt multe zone neacoperite şi teoretic există oameni care ar putea scrie pe temele respective…preferă însă blogurile generaliste şi prin asta pierd toţi.
27. Ai lăsat vreodată pe altcineva să scrie pe blogul tău, sub numele tău? Lăsăm la o parte experimentul pe care l-ai făcut când ai dat liber la parolă.
Nu, niciodată. Am avut de câteva ori “guest-post-uri”, dar sub numele meu am scris doar eu.
28. Apropos de asta, îţi place blogul vreunui politician din România anului 2009?
Aceleaşi discursuri obosite, acelaşi limbaj fracturat, aceleaşi bănănăieli pline de praf, acuzaţii din şi către toate părţile, ţie ţi-ar plăcea aşa ceva? Mai bine citesc blogul unui copil din clasa a 9-a, măcar ştiu că la el găsesc sinceritate!
29. Te-ai gândit vreodată că momentele de sinceritate te-ar putea expune şi ţi-ar face rău, într-un fel? Ai avut vreodată de suferit de pe urma sincerităţii de pe blog? Dar de câştigat?
De pierdut? Da, pentru că întotdeauna apar interpretările, niciodată nu poţi da destule detalii şi atunci apar cei care “îşi dau ei seama, că-s deştepţi, mânca-i-ar tata!”.
De câştigat? Da, şi asta, dacă citeşti comentariile de pe cabral.ro vezi că am parte de nişte oameni care nu se ascund după degete, care sar la nevoie, care…sunt umani!
30. Ţi-a adus şi suferinţă blogul?
Niciodată mai mult decât offline-ul.
31. Ai fost aproape să renunţi la blog. Ce te-a făcut să revii?
Cei care formează comunitatea de acolo, comentariile, mailurile, gândurile mişto. Numai la postul cu pricina au fost peste 1.000 de comentarii. Trebuie să fii de piatră ca să rămâi insensibil…
32. Unii, ca Mircea Badea sau Victor Ciutacu, îşi promovează blogul la televizor, chiar şi prin simple menţiuni. Tu nu faci lucrul ăsta. De ce?
Nu-mi promovez blogul pe teveu pentru că nu vreau să amestec treburile, asta am spus din start în 2007, când mi-am deschis blogul oficial, cabral.ro (mai am unul, lansat cu 4 ani în urmă, măricel şi el, dar nu se ştie că-i al meu şi-aşa vreau să-l ţin).
Îmi place să ţin cele două publicuri separate. Ar fi fost o creştere de trafic mult mai mare, şi probabil o medie de click-uri pe zi de cel puţin două ori mai mare decât acum. Dar pur şi simplu nu vreau să le amestec!
33. De ce ar fi diferit publicul TV faţă de publicul blogului? Nu sunt tot oameni, cu trăiri, gândiri?
E diferit, foarte diferit. În timp ce publicul de pe teve nu e obişnuit să dea un feedback, să răspundă, să se implice activ şi afectiv, publicul de pe blog tocmai asta aşteaptă şi îşi doreşte.
34. Foloseşti în fiecare post cuvântul uman, sub diferite forme. Este o obsesie, un tic verbal?
Nu, încerc să subliniez ceva… înainte de a fi dom’ director, dom’ it-ist, doamna învăţătoare, înainte de a fi animale sociale care aleargă după bani, confort, recompense, suntem oameni. Şi societatea de azi tocmai asta ne face, în fiecare zi ne forţează să uităm treaba asta.
35. Ce ziare, varianta online, citeşti?
Acum, ca să dea bine, ar trebui să enumăr câteva din astea, aşa, mai cu ştaif, nu?
O să râzi, dar citesc mai ales bloguri. Dacă te apuci să citeşti ziare ai nevoie de cel puţin 3-4 ştiri pe acelaşi subiect, ca să-ţi formezi o părere cât de cât corectă.
Fiecare scrie după cum spune şeful, patronul, şi atunci ai doar bucăţele de informaţie pe care trebuie să le pui cap la cap. Şi fac asta numai la ştirile care mă interesează cu adevărat.
Bine, şi blogurile sunt subiective, dar subiectivismul este influenţat de părerile personale, nu de interesele trusturilor.
36. Te-ai gândit să scrii o carte online? Sau o carte din blog?
Da. Am şi o propunere, vom vedea ce iese. Partea simpatică este că eu nu mă văd făcând aşa ceva.
37. Cat la sută din imaginea ta publică, apărută indiferent pe ce canal, fie el blog, TV sau apariţie publică la un eveniment, este coordonată sau consultată cu PR-ul companiei pentru care lucrezi?
Uită-te ce scriu, cum scriu, apoi spune-mi cât din asta e PR.
Uită-te la emisiune şi spune-mi cât ţi se pare fals, şi cât adevărat.
Caută-mă pe la mondenităţi şi vei vedea că nu sunt.
Şi ajung să te întreb eu pe tine: acum i-ai luat un interviu unui tăntălău manipulat de PR-ul lui, sau ţi se pare că ai stat de vorbă cu un om pe picioarele lui? Moaaamă, cum am încheiat, cred c-am părut deştept la faza asta, eh?
