Un raport al FICCI-KPMG pe piaţa media şi divertisment din India, lansat anul acesta, arată că veniturile s-au micşorat, de la 2,3 miliarde dolari în 2008, la 1,85 miliarde dolari în 2010. Însă cel mai lovit de criză a fost segmentul de home video, care a scăzut cu aproape 50%, pe fondul costurilor ridicate ale drepturilor de DVD, a pirateriei şi a preţurilor reduse, informează cnbc.com.
Chiar şi veniturile de pe pieţele externe, care numără un număr mare de nativi indieni au scăzut cu 9%, la 150 de milioane de euro, mai indică raportul FICCI-KPMG.
Unul dintre motivele care au dus la acest dezastru financiar este dat de creşterea costurilor pentru realizarea filmelor, în speţă a salariilor imense cerute de staruri. În doar trei ani, câteva staruri precum Shah Rukh Khan, Salman Khan, Saif Ali Khna şi Aishwara Rai (foto), au ajuns să ceară salarii duble, care au ajuns la 3,5 – 5,5 milioane dolari, doar pentru un film. Taxa de talent, care include şi banii plătiţi actorilor, directorilor şi scenariştilor, ajunge la 40-50% din costurile unui film, spun executivii unui case de producţie. Un exemplu în acest sens este un film care îi are ca actori principali pe Hrithik Roshan şi Barbara Mori, de origine mexicană. Producţia filmului a costat 13 milioane de dolari, dar încasările din întreaga lume au fost de doar 2,9 milioane de dolari.
Un alt factor care a făcut ca acest segment să se contracte este pătrunderea caselor de producţie corporatiste pe piaţa indiană. Acestea sunt corporaţii profesioniste, conduse de o reţea de producători independenţi, finanţatori şi distribuitori, care, deşi au adus o oarecare disciplină în peisaj, au dus la creşterea costurilor de realizare a filmelor.
“În dorinţa lor de a-şi face o reputaţie de profesionişti, directorii anunţă bugete mari pentru staruri, ceea ce duc la creşterea costurilor”, spune o scenaristă care lucrează în India şi SUA, citată de cnbc.com. Efectul este clar: pragul de profitabilitate pentru filmele indiene a crescut dramatic.
În plus, companii precum UTV Motion Picture, Reliance Big Entertainment, Mukta Arts, ZRF Studios sau Dreamz Unlimited, încearcă să aducă un imperativ comercial procesului creativ de producţie a filmelor, însă contribuţia lor a acţionat asemeni unei săbii cu două tăişuri. Aceste companii au inclus în producţia filmelor tehnologii sofisticate, efectele speciale hi-tech, costuri în creştere pentru activităţile de marketing şi promovare, ceea ce a dus de asemenea la creşterea costurilor filmelor.
Costurile de marketing şi promovare au ajuns să reprezinte 30-35% din bugetul unui film, dar să faci audienţa să te observe a devenit un lucru din ce în ce mai greu de realizat.
“Bollywood are nevoie de idei noi, poveşti şi conţinut original, pentru a face bani din filme. Deşi anual se fac 1.200 de filme, poţi număra pe degete casele de producţie, ceea ce lasă destul loc pentru viitoare fuziuni sau achiziţii”, spune Rajesh Jain, directorul departamentului media&entertainment de la KPMG.
Arnold Peter, un avocat din Los Angeles specializat pe industria de film, spune că motivul pentru care filmele indiene nu au ajuns la o audienţă globală este pentru că acestea tind să urmeze un şablon. Pirateria înghite şi ea 30 % din veniturile anuale din filme.
Dar, în afară de creşterea gradului de creativitate, Bollywood mai trebuie să-şi extindă modelul de business către alte surse alternative de venit, cum este serviciul 3G sau You Tube, spune directorul unei case de producţie.
sursa foto: weheartit.com
