de Octavian Bădescu
Capitalismul distributiv. Am scris deseori despre bani, taxe și arhitecturi de sistem și am tot insistat cu precădere asupra importantei sănătății “monedei” – sângele care irigă sistemul economic.
Capitalismul distributiv – viziune asupra sistemului economic
Poate că este momentul să definim sintetic și cum s-ar putea încadra într-un termen generic toată această manieră în care pot fi văzute lucrurile, pe cele 3 planuri decisive într-o comunitate, într-o societate – politica monetară, fiscală și reglementativă. Cred că expresiile cele mai potrivite ar fi aceea de “distributism monetar” sau de “capitalism distributiv”.
„Capitalismul distributiv” poate fi denumirea acestui sistem economic și social în care piața este liberă, proprietatea privată este protejată, iar distribuirea echitabilă a masei monetare către cetățeni reprezintă singurul mecanism de generare și distribuție primară a monedei.
Capitalismul distributiv și Banca de Minute
În acest sistem, fiecare cetățean își generează gradual pe parcursul vieții o sumă de bani în mod egal și echitabil, aceasta fiind singura formă inițială de creare și distribuție inițială a masei monetare. Transpunerea în practică este relevată prin proiectul social premiat pentru inovație “Banca de Minute”.
Politica fiscală este minim invazivă în acest sistem, bazată în principal pe taxe fixe minimale per individ (așa-numita “capitație”), pe un impozit progresiv pe valoarea resurselor naturale brute excedentare avute la dispoziție, ambele reținute “la sursa”, pe taxarea cantității de “deșeuri” generate celorlalți membri ai societății și pe taxarea utilizării infrastructurilor aflate în proprietate publică.
În același timp, reglementările sunt reduse (în acest sistem) la strictul necesar pentru a asigura funcționarea pieței, pe baza respectării dreptului de proprietate.
Acest model urmărește să îmbine libertatea pieței cu o formă de justiție distributivă, asigurând accesul tuturor la resurse monetare fără o valoare intrinsecă de utilizare, fără a compromite proprietatea privată sau dinamismul economic.
Avem deci proprietate privată, piață liberă, concurență, libertate și reglementări minimale, la care se adaugă moneda reală, cu acoperire, un instrument de schimb care este însă gradual, egal și echitabil distribuit tuturor.
Pentru a puncta diferențele față de principalele sisteme economice cunoscute, trebuie amintit faptul că, principală deosebire dintre “capitalism” și “comunism” (în formele lor autentice, legate de numele lui Adam Smith sau Karl Marx) este forma de proprietate asupra mijloacelor de producție (privată sau “de stat”) și implicit natura pieței (liberă sau administrată), nu moneda, întrucât în urma cu 100–200 de ani nu prea se vorbea despre bani “fiat”, ci despre “aur” și “argint”, adică despre “monede reale”, resurse / mărfuri cu valoare intrinsecă de utilizare.
Iar distributismul clasic, de sorginte catolică, destul de corect la nivel principial, care își propune a fi alternativă atât la socialism, cât și la capitalism, nu se referă însă nici acesta la moneda, ci la proprietatea distribuită, necesitând practic un intervenționism etatist asupra dreptului de proprietate, spre deosebire de ceea ce noi numim aici “capitalism distributiv”.
În capitalismul distributiv folosim moneda cu acoperire în resursa “timp” (echitabil formată și distribuită) ca principal mijloc, instrument și forma de limitare a polarizării, de evitare a cvasi-sclaviei și de implicită redistribuție echitabilă a resurselor.
Sistemul dominant în lumea “civilizată” de astăzi, nu este nici “socialist”, nici “capitalist” și cu atât mai puțin “distributist”. Este un “capitalism corporatist”, “oligarhic”, un “neofeudalism financiar”.
Acestui sistem dominant (asemănător fascismului lui Giovanni Gentile și îndreptat – aș spune – chiar împotriva naturii umane!), acestui sistem pe care eu l-am numit în alte emisiuni “pseudo-capitalism”, i se opune – ca alternativă teoretică și practică – “capitalismul distributiv” despre care am vorbit mai înainte – sistem economico-social care este mult mai apropriat de ordinea firească a lucrurilor, de capitalismul originar și de liberalismul clasic, de secol 19, mult mai puțin pervertit.
Considerăm că este o imperioasă nevoie ca omenirea să îl aibă în vedere, România poate fi în avanpostul acestor schimbări necesare, iar pentru acesta fiecare dintre noi putem fi în avanposturi și putem face câte ceva, prin împărtășirea informațiilor primite, familiei, prietenilor, colegilor, inclusiv liderilor politici, prin punerea de presiune pe acești lideri, dar în același timp prin acționarea și în plan individual, gradual, folosind instrumentele pe care le avem deja la dispoziție!
Capitalismul distributiv