Banca Comercială Română a acordat credite ipotecare/imobiliare în euro cu dobândă variabilă în funcţie de Euribor şi înainte de intrarea în vigoare a OUG 50/2010. Clienţii care au luat credite legate de indicatorul independent şi nu de dobânda internă a băncii au plătit rate lunare mai mici în ultimii doi ani ca urmare a creşterii lichidităţii de pe piaţa interbancară, ceea ce a generat reducerea dobânzilor.
Cei care au avut dobânzi la credite ce variau în funcţie de dobânda internă a băncii – netransparentă pentru public – au avut neplăcerea să constate că acestea au crescut (de la lună la lună în cazul anumitor bănci), ceea ce, coroborat cu scumpirea euro, a dus la rate lunare substanţial mai mari.
Românii încă mai luau credite pentru achiziţia de imobile în iulie 2008, iar BCR dădea la data aceea şi crediteîn euro legate atât de „dobânda de referinţă variabilă”, cât şi de Euribor. La aceste dobânzi se adăugau nişte marje fixe, mai mari în cazul în care clientul opta pentru Euribor şi mai mici – în unele cazuri subunitare – pentru cei care alegeau dobânzile interne.
Contractele de credit ataşate reprezintă două exemple de împrumuturi realizate în aceeaşi perioadă – luna iulie 2008. Sumele împrumutate diferă, însă maturitatea creditelor este aceeaşi – 30 ani, la fel şi condiţiile de dobândă din primele 18 luni. Astfel, dobânda este fixă de 5,15% pe an în primele 6 luni, după care creşte la 8,15% pe an (fixă) în următoarele 12 luni, după care devine variabilă. Aici apare diferenţa între cele două contracte în privinţa modului de calcul al dobânzii: pentru un contract dobînda se calculează în funcţie de dobânda de referinţă variabilă a băncii la care se adaugă 0,2 puncte procentuale, în timp ce pentru celălalt contract, dobânda se calculează în funcţie de Euribor la 6 luni la care se adaugă 3,95 pp. Dacă luăm în calcul faptul că dobânda internă a BCR era la acel moment de 8,9% pe an, iar Euribor 6M era la aproximativ 5,2% pe an, obţinem rate de dobânzi variabile similare pentru cele două contracte, cu menţiunea că aceste dobânzi aveau să se vadă în costul creditului abia după expirarea celor 18 luni de dobânzi fixe promoţionale.
Dacă primele rate ale creditelor au fost achitate în luna august a anului 2008, atunci dobânzile variabile au intrat în vigoare în luna februarie a anului 2010. Între aceste date, Banca Centrală Europeană a coborât dobânda cheie la nivelul minim istoric de 1%, lichidităţile de pe piaţa interbancară au crescut, ceea ce a dus ratele de dobândă la băncile mari ale zonei euro se împrumută între ele la niveluri foarte reduse. Euribor 6M a pierdut astfel peste 4 pp, ajungând la nivelul de 0,98% pe an în februarie 2010. În cealaltă parte, BCR a menţinut dobânda internă la 8,9% pe an. Astfel, dacă unuia i-a scăzut rata de dobânda la sub 5% pe an, pentru celălalt, dobânda a crescut la 9,1% pe an.
La un credit de 60.000 euro, rata lunară este de 487 euro pentru contractul cu dobânda curentă de 9,1% pe an şi de 320 euro la dobânda de 5% pe an. La momentul semnării contractului, comisionul de administrare era 0, însă acest comision este unul variabil în funcţie de evoluţia pieţei financiar bancare în viziunea BCR. Diferenţa de rată lunară este astfel de 167 euro sau rata lunară pentru creditul legat de euribor reprezintă 66% din rata creditului legat de dobânda internă a băncii.
Mai mult, după intrarea în vigoare a OUG 50/2010, băncile au fost obligate să treacă toate contractele pe Euribor/Robor/Libor, în funcţie de moneda creditului. Pentru cei cu dobânzi variabile, marja fixă luată în calcul nu a fost cea din contractul iniţial, ci diferenţa dintre dobânda curentă şi Euribor/Robor/Libor la momentul intrării în vigoare a legii.
Înainte de sfârşitul lui 2008, puţini au fost cei care au prevăzut evoluţia dobânazilor pe pieţele monetare. Totuşi, unii dintre clienţii care au luat credite legate de dobânda de referinţă a băncii spun că la acel moment nu le-au fost prezentate alternative, iar cei care au luat credite după Euribor spun că au cerut explicit acest lucru la momentul semnării contractului.
