La o lună după ce criza financiară globală era parafată de căderea gigantului financiar american Lehman Brothers, România se pregătea de creşteri economice foarte puternice, an de an.
Iată cum arată evoluţia PIB “prevăzută” de Comisia Naţională de Prognoză în Octombrie 2008:
Şi, mai jos, evoluţia înregistrată şi estimările actuale:
Cu argumentul estimărilor abracadabrante ale Comisiei Naţionale de Prognoză (structură aflată în subordinea Ministerului Finanţelor), guvernul Tăriceanu, sub semnătura ministrului Finanţelor Varujan Vosganian, a îndestulat anul electoral, dezechilibrând decisiv finanţele publice.
2008 este anul în care salariul mediu din sectorul public s-a despărţit de productivitatea muncii.
Fondul de salarii din sectorul public creştea extrem de mult în 2008 faţă de anii precedenţi. În 2006 era de 27,6 miliarde de lei. În 2007 creştea la 33,7 miliarde de lei, pentru ca în 2008 să sară la 45,6 miliarde de lei. Deşi criza a fost recunoscută în România după alegeri, în 2009, guvernul Boc, pe semnătura ministrului Finanţelor Gheorghe Pogea, n-a reuşit să reducă fondul de salarii din sectorul public. Contra tuturor promisiunilor şi aşteptărilor, în 2009, fondul de salarizare a crescut din nou, la 46,8 miliarde de lei. 2009 era şi el un an electoral.
În fapt, după declaraţiile ministrului Pogea, până în octombrie anul trecut, guvernul reuşise să restructureze 8.000 din cele 1,4 milioane de posturi de bugetar.
O creştere explozivă s-a înregistrat în 2008 şi în dreptul cheltuielilor cu asistenţa socială. Acestea au crescut de la 30,9 miliarde de lei în 2006, la 38,9 miliarde de lei în 2007 şi la nu mai puţin de 54,2 miliarde de lei în 2008.
Ce mai mare proporţie în creşterea acestor cheltuieli o are creşterea pensiilor. Care s-a despărţit de productivitatea muncii din România spre sfârşitul anului 2007.
Citeşte şi Apocalipsa după Vosganian: cele şapte nenorociri ale anului 2010
