Ce profiluri sunt valorizate acum pe piaţa muncii şi de ce?
George Butunoiu: În ţările occidentale, competenţele tehnice sunt de cele mai multe ori considerate cele mai importante, şi au ponderea cea mai mare în „valoarea” candidatului. În România, profilul moral e primul care intră în discuţie, apoi trasăturile legate de personalitate trec adesea în faţa competenţelor tehnice, şi va fi aşa încă multă vreme. La fel e în toate ţările în care nivelurile de încredere generalizată sunt reduse; în România e cel mai mic din toate ţările Europei. Aşadar, în România câştigi mai repede un job bun dacă ai o personalitate puternică decât dacă eşti cine ştie ce mare specialist în domeniul respectiv.
Tot mai mulţi candidaţi refuză oferte de muncă pentru că remuneraţia oferită de angajator nu reflectă „valoarea lor reală”, susţin ei. În acest context, vin şi vă întreb cum defineşte un profesionist în resurse umane valoarea reală a unui candidat pe piaţa muncii? Vă rog să ne explicaţi de ce nu e echivalentă cu valoarea lui de piaţă.
George Butunoiu: Calificativul „reală” din sintagma „valoare reală” te duce cu gândul la ceva absolut, adică un fel de „valoare absolută” a nu ştiu cui sau a nu ştiu ce. Evident, aşa ceva nu există, e nevoie întotdeauna de un sistem de referinţă. Or, pot să existe un număr nelimitat de asemenea puncte de referinţă, aşa că „valoarea reală” e, maidegrabă, o metaforă, adică nu are valoare operaţională. Cu valoare operaţională este „valoarea relativă”, de pildă, adică poţi spune „A este mai bun decât B şi mai prost decât C”, şi poţi lua o decizie pe baza acestei afirmaţii.
