“Catalonia cere să fie salvată”, titrează ziarul El País, după anunţul lui Artur Mas, cum că regiunea pe care o conduce, Catalonia, va cere asistenţă financiară din partea Guvernului central de la Madrid. Catalonia este una dintre cele mai bogate regiuni din Spania, dar şi cea mai îndatorată, până la nivelul de 42 de miliarde de euro, având de rambursat 5,7 miliarde de euro în 2012. Este a treia regiune, după Valencia şi Murcia, care se vede nevoită să solicite asistenţă prin intermediul Fondului de lichidităţi al regiunilor (FLA), care are o capacitate de 18 miliarde de euro.
El País notează că această “criză a regiunilor”intervine în contextul furtunii financiare din Spania şi din zona euro. Prima de risc, adică diferenţa dintre dobânzile germane şi cele spaniole, a atins recordul de 6,5%, un record fiind şi nivelul obligaţiunilor de stat cu scandenţa la zece ani (7,6%). Această situaţie demonstrează că regiunile au intrat în faza acută a crizei financiare, primul şi cel mai grav efect fiind o nouă deteriorare a încrederii investitorilor în solvabilitatea datoriei spaniole.
Responsabilitatea revine atât regiunilor, cât şi guvernului central condus de Mariano Rajoy, precizează El País: „mulţi ani la rând, regiunile spaniole au eşuat sistematic să aplice programele economice şi financiare, crescând nivelul datoriilor, cu acordul guvernelor centrale, care, din raţiuni politice sau pur şi simplu din neglijenţă, au uitat să ceară respectarea angajamentelor asumate de regiuni în materie de deficite. Însă, ceea ce creează o impresie foarte proastă la nivelul opiniei publice şi investitorilor este relaţia haotică dintre Guvernul central şi guvernele regiunilor. (…) Executivul central de la Madrid nu cunoaşte situaţia reală a balanţei de plăţi de la nivel regional. Această lipsă, printre alte cauze, ne-a adus într-o situaţie fără ieşire”.
“Catalonia recunoaşte prăbuşirea”, titrează El Mundo. Cotidianul de la Madrid critică liderii regiunilor şi consideră că “trebuie să se renunţe la tot ce este inutil”: „nimeni nu ar înţelege ca eforturile impuse de aceste planuri de salvare economică să fie suportate de populaţie, în timp ce liderii regiunilor şi-ar păstra intacte structurile de putere. Deocamdată, nu se întrezăreşte o reacţie a regiunilor la această situaţie dramatică. Guvernul de la Madrid s-a angajat să respecte exigenţele solicitate de Bruxelles. (…) Fiind cunoscută rezistenţa regiunilor faţă de desfiinţarea propriilor structuri inutile (televiziuni regionale, ‘ambasade’ şi alte instituţii copiate de la puterea centrală), Executivul de la Madrid va trebui să înceapă să le reducă. (…) Dacă Mariano Rajoy nu va reuşi să reinstituie controlul asupra regiunilor acum, când au ajuns în faliment, va trebui să trăiască având mereu pe conştiinţă această eroare.”
La rândul lor, ziarele catalane notează că planul de salvare economică intervine în momentul în care Parlamentul regional dezbate “pactul fiscal” prin care intenţionează să renegocieze cu Madridul participarea Cataloniei la sistemul fiscal naţional. Obiectivul este reducerea contribuţiei Cataloniei la fondul de finanţare a altor regiuni şi păstrarea mai multor resurse economice, urmând exemplul regiunii Ţara Bascilor, o excepţie în modelul fiscal spaniol.
“Dar Catalonia nu este nici bogată, nici autosuficientă”, titrează El Periódico, referindu-se la cererea de renegociere a pactului fiscal. “Prin urmare, ar trebui să renunţe la acest pact fiscal”, consideră directorul publicaţiei, Enric Hernández: „În acelaşi mod în care un naufragiat nu îi pune condiţii celui care îi aruncă un colac de salvare, actuala strategie nu pare a fi una bună. Opţiunea cea mai demnă pentru Catalonia ar fi să menţină active condiţiile pactului fiscal, dar să renunţe la renegocierea acestuia cu statul până când situaţia se va schimba.”
Ziarul La Vanguardia consideră că “Guvernul regional (La Generalitat) a făcut un pas de o importanţă enormă: a cerut ajutor din partea statului contra unei reduceri a autonomiei”; cotidianul face o comparaţie cu reacţia premierului Mariano Rajoy faţă de asistenţa acordată de UE băncilor spaniole: „executivul catalan dă asigurări că nu va exista niciun plan de salvare şi nicio intervenţie externă, că totul se reduce la o linie de creditare şi că toate condiţiile se aplică strict banilor împrumutaţi. Acest lucru îl susţinea Mariano Rajoy cu ocazia planului de asistenţă pentru sistemul bancar, condiţiile devenind cunoscute ulterior. Iar succesul acestei teorii este bine-cunoscut.
