Marile Întâlniri

CRISTIAN BAN: „Spectacolele mele sunt foarte dependente de public”

de

Despre Cristian Ban aflasem că e „o experiență”. Am bănuit că are un magnet special în a păstra atenția spectatorilor. Dar spectacolul „Părinți”, pe care l-am văzut recent la Teatrul Metropolis în regia sa, a fost o experiență la care m-am gândit zile în șir. „Ne-am gândit” – pentru că nu doar eu am simțit astfel, ci și foarte mulți spectatori care au trimis mesaje și au făcut postări în social-media. Mi-am propus un inteviu-portret cu Cristian Ban. Parcurgându-l acum îmi dau seama că am vorbit foarte mult despre această premieră recentă și mă bucur că discuția a curs astfel pentru că sunt convinsă că acest titlu va fi o bornă în cariera sa. E un spectacol pe care orice teatru l-ar vrea în repertoriu și cred că nu va mai trece mult timp până când regizorul Cristian Ban va fi invitat să monteze în București, stagiune după stagiune.

EUSEBIU HUȚAN: „Opera este o formă de entertainment”

de

L-am invitat pe tenorul Eusebiu Huțan la un interviu despre muzică și Mari Întâlniri, despre Italia și România și despre Sensul Operei în societatea contemporană. – Cum a început povestea cu Muzica?Povestea cu muzica a început relativ târziu. Deși muzica a reprezentat pentru mine dintotdeauna un refugiu și un mod de a-mi exprima sentimentele, când … Read more

ROBERT TACHE: „Oameni de radio, în adevăratul sens al cuvântului, nu prea mai sunt… Probabil că suntem o specie pe cale de dispariție”

de

Robert Tache iubește Radioul. Foarte mult! În discuții, mereu cotește spre această mare pasiune a sa, care îi este și profesie de aproape trei decenii. Orice ai vorbi cu Robert, ajungi, într-o formă sau alta, spre radio. Despre actori – face referire la „De-ale teatrului”, emisiunea sa de la Radio 7. Despre muzică – iar recomandă playlistul Seven. Despre politică, anunță că a citit știrea într-o pauză la radio. Despre invitația la un eveniment – te anunță că vine, după ce-și încheie ziua la radio. Acest fapt e, în sine, o lecție despre cum o mare pasiune te poate călăuzi toată viața. L-am invitat la o discuție despre radio și despre el, cel de dincolo de microfon. Imaginați-vă că o ascultați… la radio!

PO-CHENG TSAI: „Ceea ce creez este o reflectare a culturii mele”

de

Compania B. Dance vine în premieră în România, la cea de-a XXV-a ediție a Întâlnirilor JTI, cu spectacolul „Alice”, pe 20 și 21 iunie, ora 19:30, la Teatrul Național București și pe 24 și 25 iunie, ora 20:00, la Centrul cultural Ion Besoiu, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS). „Alice” a apărut … Read more

ANCA MITU: „Cred că toate mâncărurile excepționale au un secret”       

de

                        Când a descoperit domeniul în care astăzi se numără printre lideri, l-a tradus, din dicționar. La propriu! A mers o vreme și a citit reviste de specialitate, care conțineau articole despre „catering” și, pentru că erau în limba germană, traducea cu dicționarul paragrafe întregi. Primele comenzi le-a pregătit chiar ea, în bucătăria de acasă. … Read more

ANDREEA ȘOVAN: „Teatrul te forțează să fii în prezent”

de

E Andreea Șovan și Andrea Petrilă. Cu un „e”. Dar și cu doi de „e”. E în multe feluri – și nu doar pe afișe sau în documente, ci și în viață! E creativă, e generoasă, e deschisă și atentă, e discretă și cu bun simț. E curajoasă și uneori naivă. E profundă și despică firul în multiplu de patru. E o explozie de stări și nuanțe. E un om de nădejde și e dureros de sinceră. Andreea Șovan are foarte multe de oferit! E o actriță pe care merită să o urmăriți.

IN MEMORIAM ION LUCIAN: „Judecând după reacţiile publicului, sunt convins că nu degeaba am muncit”

de

Astăzi se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Ion Lucian.

Când l-am întâlnit prima dată, Maestrul îmi spunea: „Dacă mă ajută Dumnezeu să apuc să ridic prima Cortină la noul teatru, dispar cu conştiinţa împăcată. Se va spune «teatrul ăsta… l-a făcut Lucian!»”.  Despre România?! „Am iubit-o prea mult ca să o condemn, dar mă uit cu ochii înlăcrimaţi cum se pierde, de la o zi la alta. 40% sunt oameni în vârstă. Pentru ei nu mai există nimic, decât supravieţuirea de la o zi la alta… Că altceva n-au la ce să viseaze. Mai sunt şi tinerii… care nu au apucat să guste din viaţa asta, tinerii cărora li s-au furat liderii, exemplele, eroii. Şi atunci?!”.

La câțiva ani distanță, ne-am întâlnit pe scena Teatrului Excelsior. A reușit să-l vadă gata! Apoi s-a stins… Acesta este ultimul interviu… Maestrul a plecat în stele pe 31 martie 2012.

CRISTIAN AVRAM: „Pentru mine, opera trebuie să aibă o doză de glamour”

de

Cristian Avram este Directorul de Marketing al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca. Ține cursuri la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca și la Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală și se încăpățânează să contribuie la profesionalizarea unei nișe aparte de specialiști: marketerii culturali. Pe Cristian Avram l-ai vrea în echipă, oricând! Este efervescent, creativ, amuzant și loial. Dar o să descoperiți singuri, citind!

RĂZVAN SUMA: „Eu trăiesc cu violoncelul alături, tot timpul”

de

Numele lui Răzvan Suma nu se desparte de violoncel. Nu doar în concepția publicului, ci și în realitatea artistului. Răzvan a reușit să promoveze acest instrument pentru publicul generalist, iar acest fapt mi se pare un câștig pentru Muzică, mai ales că reușește să mențină atenția asupra lui – și a violoncelului – de foarte mulți ani deja. Organizează turnee, festivaluri, concursuri… și pentru că e neobosit l-am întrebat cum face.

FLORIN GANEA: „Teama de succes este mai mare și mai periculoasă decât teama de eșec”

de

Era asistent universitar la Facultatea de Educație Fizică și Sport, când a dat admitere la Facultatea de Muzică. Avea 36 de ani și visul de a cânta la „Românii au talent”, emisiune la care nu a ajuns niciodată. În schimb, a cântat pe scena Operei Naționale București, la Filarmonica „George Enescu” și pe alte scene din străinătate, iar în prezent este solist al Teatrului de Operetă și Musical „Ion Dacian”. La începutul drumului său în muzică nu avea alte repere în înregistrările pe care le studia, în afara duratei aplauzelor. Cine era aplaudat douăzeci de secunde cântase mai bine decât acela care primise zece secunde de aplauze! A recuperat în câțiva ani cât studiază alții o viață, iar astăzi povestea lui îi poate inspira pe toți cei care se tem de… succes. Doamnelor și domnilor, Florin Ganea!