„Comisia Europeană a decis să sesizeze Curtea de Justiţie a UE în legătură cu nerespectarea, de către Lituania, a normelor UE care prevăd o separare clară între factorii de decizie din domeniul telecomunicaţiilor şi furnizorii de servicii de telecomunicaţii. În paralel, Comisia a adresat o cerere oficială României prin care îi solicită acesteia să se conformeze aceloraşi norme. Această separare este esenţială pentru păstrarea imparţialităţii autorităţilor naţionale de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor, garantându-se astfel o reglementare echitabilă pentru consumatori şi pentru întreprinderi, precum şi menţinerea concurenţei. Cererea adresată României ia forma unui ‘aviz motivat’ în cadrul procedurilor în constatarea încălcării dreptului UE”, se arată într-un comunicat al CE.
Potrivit acestuia, dacă România nu se conformează în termen de două luni, Comisia poate decide să sesizeze Curtea de Justiţie în acest sens.
„Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale din România exercită competenţe de reglementare, precum alocarea şi atribuirea frecvenţelor radio (de exemplu, adoptarea planului național de frecvenţe şi elaborarea hotărârilor de guvern privind gestionarea spectrului de frecvenţe radio) şi, în acelaşi timp, are drept de proprietate şi control asupra activităţilor a două companii furnizoare de reţele şi/sau servicii de telecomunicaţii (Romtelecom SA şi SNR SA – Radiocom). În pofida discuţiilor purtate periodic pe această temă, România nu şi-a modificat încă normele privind separarea structurală, astfel încât Comisia a decis să trimită ţării respective un aviz motivat, cerându-i să rezolve această problemă”, mai informează comunicatul.
Comisia a decis să închidă o procedură separată în constatarea încălcării dreptului UE, lansată în ianuarie 2009 din cauza lipsei de independenţă a autorităţii naţionale de reglementare, ca urmare demiterii preşedintelui acesteia în 2008 (IP/10/519). Parlamentul României a adoptat un nou cadru juridic care consolidează independenţa autorităţii de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor.
De asemenea, în Lituania, Ministerul Comunicaţiilor este responsabil de hotărârile de guvern prin care se aprobă alocarea frecvenţelor radio la nivel naţional şi normele privind serviciul universal. Acest minister controlează şi compania de stat „Lietuvos radijo ir televizijos centras” (centrul lituanian de radio şi televiziune), care oferă servicii de telecomunicaţii, cum ar fi accesul la internet în bandă largă fără fir.
Aceste proceduri în constatarea încălcării dreptului UE se înscriu în cadrul eforturilor Comisiei Europene de a asigura independența autorităților naționale de reglementare. Articolul 3 alineatul (2) din Directiva-cadru 2002/21/CE prevede că statele membre care păstrează proprietatea sau controlul asupra unor întreprinderi care furnizează reţele şi/sau servicii de telecomunicaţii trebuie să asigure separarea structurală efectivă a funcţiei de reglementare de activitățile legate de proprietate sau control. În plus, aceste norme prevăd obligaţia statelor membre de a se asigura că autorităţile naţionale de reglementare îşi exercită competenţele în mod imparţial şi transparent.
Normele în domeniul telecomunicaţiilor adoptate în noiembrie 2009 (a se vedea MEMO/09/513) au consolidat şi mai mult independenţa autorităţilor naţionale de reglementare, prin interzicerea amestecului politic în activităţile cotidiene ale autorităților respective şi prin introducerea unor noi mecanisme de protecție împotriva demiterilor arbitrare ale preşedinţilor acestora. În temeiul acestor noi norme, care trebuie implementate de statele membre cel târziu până la 25 mai 2011, preşedintele autorităţii naţionale de reglementare nu va putea fi demis decât în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile prestabilite în legislaţia naţională. În plus, deciziile de acest tip trebuie să conţină o motivare şi să fie publicate în momentul demiterii.
Conform normelor UE în domeniul telecomunicaţiilor (Directiva 2002/21/CE), departamentele guvernamentale care au sarcini de reglementare nu pot fi implicate, în acelaşi timp, în deţinerea şi controlul companiilor de telecomunicaţii de stat. Acesta este un principiu fundamental care permite garantarea independenţei şi imparţialităţii autorităţilor naţionale de reglementare, asigurând astfel o reglementare echitabilă în interesul consumatorilor şi o concurenţă eficace.
