Reducerile de costuri operate pe piaţa locală nu au fost luate, întotdeauna, în cunoştinţă de cauză, deoarece majoritatea firmelor nu dispun de sisteme de controlling financiar, care să asigure transparenţă cu privire la zonele specifice care aduc pierderi sau profit. Potrivit unui sondaj realizat în rândul directorilor financiari din România de firma Contrast, doar 27% dintre firme au un sistem coerent de management al performanţei financiare, sau de controlling. Situaţia din România este mult diferită de cea din Austria, de exemplu, unde funcţia de controlling este descentralizată în 42% dintre firme, iar top managementul discută lunar cu specialiştii în controlling rapoartele financiare în circa 72% dintre firme. “Controllingul este funcţia care asigură transparenţă cu privire la departamentele sau produsele prin care firma câştigă sau pierde bani. Dacă tai costurile fără să diferenţiezi în mod inteligent, îţi ucizi compania pe termen lung”, a declarat pentru Business Standard şeful firmei austriece de consultanţă strategică.
Potrivit studiului realizat de firma Contrast, circa 30% dintre companiile de pe piaţa românească nu au niciun sistem de raportare financiară către nivelul doi de management. De asemenea, jumătate dintre companiile româneşti nu lucrează cu bilanţuri financiare de tip P&L (profits&losts).
În opinia lui Thomas Gabriel, “riscul” trebuie să fie busola după care se orientează orice director financiar în perioada de criză. Acesta trebuie să înainteze pe o potecă foarte îngustă, între două prăpăstii – trebuie să-l convingă pe directorul general să taie la sânge costurile pentru a salva firma pe termen scurt, dar, în acelaşi timp, trebuie să fie atent încât să nu pună în pericol dezvoltarea firmei în perioada postcriză.
Indecizie la nivel de CFO
Una dintre erorile cele mai frecvente ale directorilor financiari din România a fost lipsa de fermitate în faţa directorului general, care a dus la amânarea unor decizii esenţiale pe termen scurt.
“Am văzut multe cazuri de firme care au intrat în insolvenţă din cauza unei reacţii întârziate în tăierea de costuri. În special, antreprenorii au aşteptat prea mult înainte de a reduce costurile cu personalul, mai ales datorită legăturilor emoţionale pe care le au cu angajaţii şi cu familiile acestora”, spune Gabriel.
Rolul controllingului
Rolul directorilor financiari era şi acela de a pune presiune asupra top managementului şi a-i sugera că trebuie să opereze cu mai multe scenarii de dezvoltare a pieţei.
În eventualitatea celui mai rău scenariu, antreprenorii erau obligaţi să ia decizii drastice de reducere a costurilor cu personalul.
Potrivit şefului Contrast Group, funcţia de controlling ajută la implementarea rapidă a deciziilor, deoarece managementul poate să ia hotărâri pe baza unei înţelegeri adânci a datelor care i se prezintă.
“Controllingul centralizează toate informaţiile financiare necesare pentru luarea unei decizii de către top management”, spune şi Kurt Weber, managing partner al firmei de consultanţă Horvath&Partners România.
Pe piaţa locală de consultanţă în management, pe lângă cele două firme care oferă servicii de controlling, mai activează americanii de la McKinsey sau A.T. Kearney, germanii de la Roland Berger sau firme cu capital autohton, dintre care se distinge Ensight Consulting.
Salariile din Financiar, peste cele din Marketing
Potrivit celui mai recent studiu salarial realizat de firma Mercer în România, managerii din departamentele financiare ale multinaţionalelor din România au fost întrecuţi anul acesta de către specialiştii în marketing din punctul de vedere al salariilor obţinute. “Dacă anul trecut departamentele financiar şi corporate affairs erau la un nivel salarial mai mare decât cel de marketing, anul acesta, middle managementul din marketing are un nivel salarial mai mare, fiind urmat îndeaproape de IT, resurse umane şi financiar”, a declarat Oana Datki, country manager al Consulteam, partenerul Mercer pe piaţa locală. Diferenţa este de circa 10% între media salarială din departamentele de marketing şi cea din departamentele financiare ale multinaţionalelor.
