Pe vremea când juca în Italia, Bogdan Rath a fost nevoit să devină și manechin, la cerința sponsorilor echipei.
Antrenorul singurei echipe românești calificată la Jocurile Olimpice de la Paris, cea de polo pe apă, are vise mari pentru competiția din vară. Fost vicecampion mondial și european cu Italia, Bogdan Rath nu se teme să spună că la JO totul e posibil.
„Ce m-ar mulțumi pe mine? M-ar mulțumi o medalie, dar trebuie să fim realiști. Numai că asta nu exclude faptul că o să încercăm. Primul lucru o să fie gestionarea emoției dată de evenimentul în sine. Foarte mulți sportivi de valoare au avut insucces la Jocurile Olimpice din cauza asta. Au ajuns acolo și a fost o presiune foarte mare pe care n-au știut să o gestioneze. Al doilea lucru e că suntem interesați să atacăm două echipe, cu care am avut semnale că putem, Muntenegreu și SUA. Ne putem lupta de la egal la egal cu ele” – Bogdan Rath, selecționer națională polo.
După cum recunoaște antrenorul naționalei, forța echipei noastre vine din tinerețea lotului.
„Secretul echipei naționale a României este că e o generație foarte tânără. Băieții au înțeles și au încercat posibilitățile lor 100%, cu toate că și eu la un moment dat mă gândeam că eram pregătiți mai mult pentru 2028 decât pentru 2024, dar am avut oportunitatea asta acum și am profitat de ea” – Bogdan Rath, selecționer națională polo.
Naționala de polo pe apă e reprezentanta singurului sport de echipă din România calificat la Jocurile Olimpice din acest an.
„Nu e o presiune, e o mândrie. Aș fi vrut să fie și alte sporturi de echipă la Jocurile Olimpice. Sigur, e o responsabilitate în plus pentru că suntem singurul sport de echipă, dar ne-am câștigat dreptul de a fi acolo și vom face tot ce putem să aducem bucurie românilor” – Bogdan Rath, selecționer națională polo.
Când vorbește de faptul că la Jocurile Olimpice toate echipele au o șansă și că favoritele simt mai mult presiunea, Bogdan Rath știe exact ce spune.
La Atena, în 2004, unde a participat cu echipa Italiei, el și coechipierii săi au terminat pe locul 8, deși erau vicecampioni mondiali.
„Mi s-a întâmplat, eram vicecampioni mondiali și candidați la medalie, s-a întâmplat că am avut un meci care ne-a dat prea mulți fiori, eram prea emoționați, ne-au ieșit puține din lucrurile pe care știam să le facem în mod normal și am pierdut acel meci. Am ieșit din 1-4 și până la urmă am terminat pe locul 8” – Bogdan Rath, selecționer națională polo.
De altfel, Bogdan Rath a jucat nu mai puțin de 16 ani în prima divizie a campionatului Italiei câștigând tot ce se putea câștiga. Chiar și așa, recunoaște că una dintre cele mai dificile provocări căreia a trebuit să-i facă față a fost aceea de a fi manechin de lenjerie intimă.
„Nu mă mândresc cu așa ceva. Am avut niște sponsori în Italia unde am făcut și niște prezentări doar în ciorapi și chiloți, pentru că asta era linia. Eram preferați pentru fizic, dar n-a fost prima opțiune pentru niciunul dintre noi. Sala era plină ochi numai cu femei, pentru că era pe 8 martie. Au fost emoții mai mari ca la finala Campionatului Mondial. Sunt și acolo emoții, dar, într-un fel, te antrenezi pentru așa ceva. A fi model sau a ieși în fața oamenilor e altceva și chiar și acolo trebuie antrenament și lucru pentru a scăpa de trac” – Bogdan Rath, selecționer națională polo.
2.000 de fani au sărit în bazin
Tot din Italia a rămas și cu cele mai frumoase amintiri: titlurile cucerite cu Possilipo Napoli, acolo unde uneori mii de fani săreau în bazin de bucurie după victorii.
„Eu am fost unul din norocoșii care au prins această echipă la nivel foarte înalt. E o emoție cu toată specială. Noi jucam cu foarte mulți spectatori. La finale și în cupe veneau 7.000 – 8.000 la un bazin închis și erau probleme de acces. Țin minte, în 2000 sau 2001 au sărit vreo 2.000 de persoane în apă după meci, era foarte greu, că se agățau toți, erau îmbrăcați și se agățau de tine și atunci trebuia să te eliberezi cumva să fugi. Dar sunt nemaipomeniți napoletanii, sunt foarte plăcuți. Cred că dacă ar fi fost un bazin de 15.000 de locuri, ar fi venit 15.000 de spectatori” – Bogdan Rath, selecționer națională polo.
De altfel, Bogdan Rath spune că cei cinci ani petrecuți la Napoli, între 1998 și 2003 reprezintă cea mai frumoasă perioadă din viața lui de sportiv.
„Am avut un tratament extraordinar acolo. A fost nemaipomenit. Poate că acei 5 ani petrecuți la Napoli au reprezentat cea mai frumoasă perioadă a mea din activitatea sportivă. E adevărat, fotbalul acolo e la un nivel, dar și polo era foarte sus. Oamenii iubeau această echipă, Posillipo. Era foarte multă lume care ne cunoștea și se comportau nemaipomenit cu noi. Aveam o vizibilitate foarte mare, presă foarte multă și canale TV naționale și regionale care ne urmăreau. Aveam ofițer de presă de la radio permanent cu noi. La radio dădeau toate meciurile” – Bogdan Rath, selecționer națională polo.
Judecând acum, cu mintea tehnicianului, Bogdan Rath recunoaște că nu a fost un jucător ușor de antrenat. Și explică și de ce.
„Nu eram ușor de antrenat și folosesc această ocazie pentru a le cere scuze unor antrenori pe care i-am avut. Mi-am dat seama că nu a fost ușor. Din punct de vedere al muncii cu mine era simplu, nu era nici o problemă. Dar nu eram foarte receptiv din prima. După ce am plecat în Italia m-am schimbat foarte mult. A trebuit să reînvăț anumite lucruri, să îmi schimb niște obișnuințe, dar nu era ușor să mă antreneze cineva” – Bogdan Rath, selecționer națională polo.
Bogdan Rath a jucat pentru naționalele României și Italiei
Bogdan Rath a fost unul dintre cei mai importanți poloiști români ai ultimilor trei decenii. El s-a născut la 28 iunie 1972, la București și s-a format ca junior la CSS 1 București. A debutat în campionatul de seniori, la vârsta de 17 ani, în 1989, la Sportul Studențesc. S-a transferat apoi la Steaua, cu care a cucerit 5 titluri de campion național și două Cupe ale României în perioada 1991 – 1996.
În 1996 s-a transferat în prima divizie italiană, la Paguros Catania, la care a jucat până în 1998. A trecut apoi la cea mai puternică formație din acea perioadă, Posillipo Napoli, la care a evoluat până în 2003 și cu care a cucerit cele mai importante trofee: de două ori titlul în Italia (2000 și 2001), Cupa Cupelor în 2003, fiind de două ori finalist în Euroligă, în 1999 și 2002. În 1999 și în 2000 a fost selecționat în echipa mondială All Star.
În 2004 și 2005 a jucat la Savona, cu care a devenit, în 2005, campion național, cucerind, în același an, și Cupa LEN și jucând finala Supercupei Europei.
În 2006 s-a transferat la Leonessa Brescia, formație la care a jucat până în 2011, devenind de două ori vicecampion al Italiei (2008 și 2010) și cucerind Supercupa Europei în 2006. Și-a încheiat cariera în 2012, la vârsta de 40 de ani, jucând sezonul de adio la formația Ortigia Siracusa. În total a evoluat 16 ani în prima ligă italiană.
În ceea ce privește activitatea la echipa națională, Bogdan Rath a jucat întâi pentru România, după care a devenit titular într-una dintre cele mai puternice naționale din lume, Italia. Cu tricolorii noștri a terminat pe locul 4 la Campionatele Europene de la Sheffield, din 1993. Apoi, în 1996, a participat cu naționala României la Jocurile Olimpice de la Atlanta.
După dobândirea cetățeniei italiene, el a devenit eligibil pentru naționala Italiei, cu care a fost vicecampion mondial (2003) și european (2001) și medaliat cu argint la Cupa Mondială (2003). A participat cu formația italiană și la Jocurile Olimpice din 2004, de la Atena, unde a terminat pe locul 8.
