E o formă de demisie – una onorabilă. În cazul în care ar avea o cobră ar trebui cu tandreţe să şi-o strângă la piept şi să aştepte cu ochii închişi muşcătura izbăvitoare. Ar fi un sfârşit demn de un faraon – de ultimul faraon al Egiptului.
Mubarak nu îşi mai poate schimba soarta. Pentru ele zarurile au fost aruncate. Steaua lui a apus. Un lucru interesant de urmărit, însă, ar fi să îi identificăm pe cei pentru care prăbuşirea sa ar constitui un interes. Pentru care dintre marile puteri ale regiuni şi ale lumii acest lucru contează?
Pe harta lumii Egiptul ocupă un loc special. Prin canalul de Suez este a treia poartă a Mediteranei – o poartă săpată de mâna omului, care se alătura celor săpate de mâinile lui Dumnezeu, Bosfor-Dardanele şi Gibraltar – prin această poartă europenii (Marea Britanie, Germania, Franţa) şi Turcia ies spre Oceanul Indian şi Pacific ajungând în Mările Chinei iar China, Japonia, India pătrund prin Mediterana spre Europa. Dacă centrul de greutate economic şi geopolitic al lumii s-a mutat dinspre Europa spre Asia atunci Suezul şi Egiptul şi aşa importante trec de la pătrat la cub. Este de asemenea punctul de echilibru al Lumii Arabe – între arabii din Orientul Mijlociu şi arabizaţii din Nordul Africii.
Citeste materialul integral pe Standard.ro
