Libia produce mai puţin de 2% din ţiţeiul mondial, însă este un exportator esenţial pentru Europa. Petrolul libian înseamnă o treime din consumul de combustibili al Italiei, iar ţări ca Elveţia, Irlanda, Austria sau Franţa depind şi ele, parţial, de exporturile libiene.
Experţii au explicat pericolul major pe care îl provoacă oprirea robinetului libian: problema nu este cantitatea, ci calitatea superioară a ţiţeiului din Africa de Nord, aşa-numitul „petrol dulce”, din care se fabrică, de pildă, benzina de avion.
Diminuarea cantităţii de ţiţei de calitate de pe piaţă va genera o creştere a preţurilor biletelor de avion, iar peste cîteva luni, Europa ar putea fi nevoită să importe petrol de calitatea celui libian din Algeria şi Nigeria, ţări care produc mai ales pentru piaţa americană.
Nu e totul. Oprirea gazoductului dintre Libia şi Italia readuce Rusia în postură de furnizor esenţial, în condiţiile în care proiectul Nabucco e încă neterminat.
Toate aceste blocaje, scrie presa americană de business ar putea declanşa, în cîtreva săptămîni, un adevărat război al ofertelor şi licitaţiilor între marii consumatori mondiali, iar de aici la creşterea imprevizibilă a preţurilor la pompă nu mai e decît un pas.
Arabia Saudită, principalul exportator mondial de petrol, a încercat în zadar să calmeze pieţele, anunţînd că poate livra mai mult. Motivul este că petrolul saudit, numit „petrol acru” nu are puritatea celui libian, iar fabricarea benzinelor superioare din acesta e mai costisitoare.
