Denumită MACS0647-JD, cea mai „bătrână” dintre galaxiile cunoscute a putut fi observată aşa cum era ea cu doar 420 de milioane de ani după Big Bang, într-o perioadă în care Universul avea doar 3% din vârsta lui actuală (13,7 miliarde de ani).
A fost nevoie de puterea combinată a telescoapelor spaţiale Hubble şi Spitzer pentru a detecta această galaxie. Astronomii ar fi văzut doar lumina unui „foc” dacă nu ar fi recurs în plus la cel mai puternic „zoom” care există în prezent: fenomenul se intitulează „lentilă gravitaţională” şi a fost descris de Albert Einstein.
Einstein a prezis în urmă cu aproape un secol, în teoria relativităţii generalizate, că obiectele foarte masive, precum aglomerările de galaxii, au un câmp gravitaţional atât de puternic, încât reuşesc să devieze razele luminoase care trec prin apropiere. Uneori, această deformare acţionează ca o lupă uriaşă, amplificând imaginea percepută de un observator situat de cealaltă parte a sa.
Un telescop cosmic de acest tip a permis savanţilor implicaţi în proiectul CLASH (Cluster Lensing and Supernova survey with Hubble) să repereze această galaxie „venerabilă” aflată la mare depărtare în spaţiu, se afirmă într-un comunicat postat pe site-ul telescopului Hubble.
După o călătorie de 8 miliarde de ani, lumina emisă de MACS0647-JD a trecut pe lângă un roi galactic masiv, care a amplificat-o considerabil, făcând-o să pară mult mai strălucitoare decât era în realitate, pentru astronomii aflaţi de cealaltă parte a obiectivului.
„Acest roi de galaxii realizează ceea ce niciun telescop fabricat de om nu ar fi putut să facă. Fără această amplificare, observarea acestei galaxii ar fi fost o încercare herculeană”, a declarat Marc Postman, coordonatorul proiectului CLASH.
MACS0647-JD pare atât de mică, încât, în acel moment, ea se afla abia în primele stadii de formare a unei galaxii. După primele observări, mărimea ei nu depăşeşte 600 de ani-lumină. Prin comparaţie, galaxia noastră, Calea Lactee, are 150.000 de ani-lumină.
„Acel obiect ar putea fi una dintre numeroasele «cărămizi» care compun o galaxie”, spune Dan Coe, cercetător la Space Telescope Science Institute, principalul autor al unui studiu, ce are la bază această descoperire şi care va apărea în numărul de luna viitoare al publicaţiei Astrophysics Journal.
„Pe parcursul următorilor 13 miliarde de ani” care o separă de noi, „galaxia ar fi putut cunoaşte zeci, sute sau mii de fuzionări cu alte galaxii sau fragmente de galaxii”, a adăugat Dan Coe.
