- Revenirea este mult mai slabă decât am sperat
- Inflaţia se va stabiliza la 2% sau sub acest nivel
- Standard&Poor’s a afectat percepţia investitorilor prin retrogradarea SUA
- Este important pentru econonomia SUA să-şi reducă oamenilor care au fost în şomaj mai mult de şase luni de zile. De asemenea, acesta a ţinut să precizeze faptul că Fed se va întâlni din nou în septembrie, pentru două zile, pentru a se ajunge la un acord privind masurile opţionale de stimulare monetară.
- Şeful Fed aruncă responsabilitatea la Congres. „Este nevoie de o usurare fiscala pe termen scurt, şi de modificarea procedurii de negociere a bugetului”, a declarat Bernanke.
- Fed îşi va folosi toate instrumentele aflate la dispoziţie
- Bursele deja îl avertizează pe Ben Bernanke prin scăderi, că vor stimulente convingătoare, după ce s-a anunţat o creştere anemică pe ultimul trimestru a economiei americane (doar 1% în termeni anuali).
- Wall Street a deschis în scădere cu peste 1% atât Dow Jones cât şi S&P 500
- indicele german DAX scade cu peste 2% după ce se apropiase de -3%
- PIB-ul SUA, sub aşteptări. Economia americană a crescut mai puţin faţă de estimări în al doilea trimestru din 2011, potrivit datelor revizuite, publicate de Departamentul Comerţului, rata anuală de creştere a produsului intern brut fiind, între aprilie şi iunie, de 1% în loc de 1,3% cum indica prognoza iniţială.
- Piaţa reacţionează negativ, Dow Jones îşi adânceşte scăderea la -1,5%. La Paris şi Frankfurt, indicii bursieri se apropie din nou de -3%
Întrebările sunt cu atât mai fierbinţi cu cât marele guru al investiţiilor, Warren Buffett şi-a pus ieri obrazul şi 5 miliarde de dolari pentru onoarea şi bilanţul uneia dintre cele mai mari bănci ale lumii, Bank of America (BofA).
Întrebarea este: de ce ar mai zice Ben Bernanke că nu ar mai fi nevoie de a treia campanie de achiziţii de obligaţiuni americane (QE3), dacă până şi marele vulpoi al pieţelor a acceptat să sprijine una din marile bănci ale lumii?! Poate pentru că doar a făcut o afacere bună, în stilul caracteristic?
Wall Street şi-a închis aseară piaţa în scădere şi Europa a deschis azi la fel de roşie, încercând să se pregătească penrtu ce e mai rău, eventualitatea că Bernanke nu va da drumul la o nouă avalanşă de bani şi nici nu va consolida astfel randmanetul obligaţiunilor americane la niveluri rezonabile, cumpărându-le.
Luni bursele creşteau sperând că Bernanke va anunţa o mult dorită QE3 (quantitative easing), a treia rundă de relaxare monetară, o infuzie de lichidităţi.
Creşteau atunci cu la fel de grele argumente ca şi acum când disperă. Luni noapte, când lumea avea mari aşteptări că şeful FED avea să anunţe (în seara asta) că iese la cumpărături, MONEY.ro îşi alegea cu grijă sursele şi scria:
„Cel mai probabil este că şeful FED va poza în înţeleptul răbdător şi în adeptul măsurilor discrete şi delicate, nu al celor şocante, potrivit economiştilor de dincolo şi de dincoace de Ocean“. Economiştii respectivi nu erau neapărat şi cei mai „vocali“.
Încetul cu încetul, pieţele au acceptat că s-ar putea să se înşele în marile lor speranţe. Nici economia nu creşte atât de încet şi nici inflaţia nu este atât de mică încât Bernanke să accepte o nouă infuzie de bani. Oricum nu sub forma unei QE3 căci, oricum, ţine dobânda de refinanţare a băncilor aproape de zero.
„Piaţa pare să fi anticipat deja anunţurile (lui Bernanke, n.red), ceea ce ar însemna că decepţia va antrena vînzpările pe termen scurt“, a spus azi de dimineaţă Cameron Peacock, analist la IG Markets, citat de Les Echos.
Ce ar putea face, totuşi, ar fi să treacă la achiziţii discrete şi variate, astfel încât să-şi diversifice portofoliu de titluri de stat americane pe diferite scadenţe, în scopul extinderii maturităţii medii. Aceasta a fost cea mai rezonabilă concluzie a dezbaterilor săptămânii pe tema: Ce va zice Bernanke vineri? (pe la ora 17, ora Bucureştiului, adăugăm noi).
Şi totuşi. Ce ar putea face?
Şi totuşi, dacă Buffett a avut făcut compromisul vieţii lui şi va fi salvat pe celebra BofA de la sufocare?
Şi dacă marile zvonurile despre marile dificultăţi ale băncilor europene sunt întemeiate şi se sunt „infectate“ şi băncile americane?
De ce şi-ar fi dorit marea Société Générale un „contract de susţinere a lichidităţii“ în care va plăti celebrei Rotschild 170 mil. euro să aibă grijă de acţiunile SocGen? Astfel de contracte fac băncile mici, nu ar fi de demnitatea unei SocGen, nu-i aşa?
Cam aşa sună un extras din nevroza actuală şi din toată săptămâna a pieţelor.
Luni marţi şi miercuri, bursele au crescut. Joi unele au scăzut, altele, mai sceptice şi mărginaşe ca a noastră de la Bucureşti au ezitat. Acum toate scad.
Este un joc de zeci de ani, între „marele codificator“ şi micii decodificatori.
De când e lumea modernă, şi chiar şi în vremuri mai normale ca acestea, frazele şefului FED au fost tratate ca nişte mesaje foarte încifrate, asupra cărora s-au aplecat economişti şi economiste, jucători şi analiste, pariori şi chibiţi, să le decodifice, să le stoarcă de tot sensul care ar putea să ilumineze pieţele să ştie dinainte care vor fi mişcările celei mai mari surse de bani din lume, „banca naţională“ a Statelor Unite, Rezerva Federală, un sistem de 12 bănci de emisiune de dolari.
Reprezentanţi sistemului se întâlnesc după amiază, la Jackson Hole, Wyoming, iar şeful lor suprem, Ben Bernanke le va ţine cuvântarea aşteptată cu sufletul la gură de lumea întreagă.
Tensiunea săptămânii a fost sporită chiar şi de o (aproape) superstiţie: acum un an, tot la Jackson Hole, Bwernanke anunţa QE2, cmapania de achiziţii de bonduri de vreo 600 miliarde de dolari. Acum lumea prea puţin mai speră să anunţe QE3.
Şi vinde. Ca să cumpere mai ieftin diseară?
