Cantonul stă mărturie epocii de aur a industriei lemnului din România. Exploatarea pădurii a dus în urmă cu peste 100 de ani la dezvoltarea unor oraşe precum Buşteni şi Azuga. Fabricile şi calea ferată deschise acolo pentru exploatare au dat de lucru şi în alte părţi ale ţării. Dar preţul au fost defrişările sălbatice. În 30 de ani de exploatare intensă fondul forestier s-a epuizat, iar industria lemnului s-a retras încet-încet. Pădurile au crescut înapoi. Lucrurile acestea s-au întâmplat acum un secol, când omul încă lupta să „îmblânzească” natura în folosul lui.
Însă în ultimul deceniu industria tăietorilor de lemne a reînviat şi a ajuns o afacere de miliarde de euro. Pentru a se reda amploarea defrişărilor, este suficient un simplu calcul. După datele statistice oficiale, suprafaţa de pădure tăiată la ras (adică suprafaţa de pe care s-a recoltat în totalitate masa lemnoasă) între 2007 şi 2013 este mai mare decât suprafaţa Bucureştiului. Calculul nu include alte tipuri de tăieri. Unei păduri cu arbori specifici României îi ia mai mult de 30 de ani pentru a ajunge la maturitate.
Citiți mai multe pe zf.ro.
