În fond este vorba de dezamăgirea cronicizată încă din secolul trecut faţă de atitudinea guvernelor României, refractare la privatizările prin bursă, din cauza transparenței la care obligă mecanismele acesteia, dacă nu și a egalității de șanse ale jucătorilor.
Eșecul ofertei prin care guvernul trebuia să-și vândă un pachet de 10% din acțiunile Petrom, „a făcut ca programul de privatizări prin bursă să înceapă neașteptat de prost“, spune Mihai Căruntu, coordonatorul echipei de cercetare de piaţă de capital a BCR. Astfel că au fost răscolite răni mai vechi. De aceea, de fapt, cea mai mare dezamăgire este şi anul acesta, „nelistarea unor pachete minoritare ale companiilor mari la care statul încă este majoritar“, crede consultantul de investiții Iulian Panait. Listările respective sunt promise încă din anul 2004.
Și împiedicarea listării Băncii Comerciale Române (BCR) la Bursă a fost o mare dezamăgire, dacă nu chiar mai mare decât cazul Petrom, cu toate că nu şi o surpriză la fel de mare. „La începutul anului se vorbea despre o posibilă listare a BCR. De la stat oricum nu mă așteptam să întreprindă aceste demersuri, în special la companiile unde deține pachetul majoritar“, își susține „votul“ Adrian Danciu, șeful analiștilor casei de brokeraj SSIF Broker Cluj. Ovidiu Fer, de al Wood & Company, de asemeni include toate privatizările prin bursă la capitolul eșecuri ale acestui an.
Explicaţiile eșecului Petrom au variat de la preţul cerut, considerat de unii prea mare, până la incapacitatea intermediarului de a convinge marii investitori străini. Ba chiar faptul că ofertei Petrom, care ar fi trebui să valoreze între 500 și 600 de milioane de euro, a fost pus inclusiv pe seama unei așa zise prevederi secrete din contractul de privatizare a Petrom, care ar fi impus Statul Român aprobarea prealabilă a OMV pentru a promova o ofertă publică de vânzare de acţiuni Petrom în Statele Unite. Intermediarul ofertei, tânăra bancă de investiții rusă Renaissance Capital, nici nu au cerut acest acord.
„De departe cel mai neplăcut lucru a fost eșecul ofertei Petrom. Au fost neplăcute mai ales condițiile în care s-a produs eșecul. A fost dezamăgitor că oferta a fost puțin vizibilă pentru public în ciuda notorietății brandului Petrom. Ca și lipsa de transparență a guvernului, care nici măcar nu a făcut public, în final, cât anume din oferta Petrom a fost subscrisă“, mai explică Mihai Căruntu.
Analistul de la BCR a fost dezamăgit şi de „interesul tot mai redus redus pentru piaţa de la Bucureşti, reflectat în numărul de conturi active (mai mic de 4.000 lunar)“, ca şi de „menţinerea statutului incert al pieţei Rasdaq“, care descurajează „transferul unor companii viabile de pe Rasdaq pe segmentul de piaţă reglementata al Bursei de Valori Bucureşti (BVB).
Mediul extern este la fel de important în opinia unui administrator de investiţii. „Cea mai neplacută surpriză a fost criza de leadership în care a intrat lumea dezvoltată, incapacitatea liderilor politici şi economici de a lua măsurile necesare stopării crizei care se adânceşte de la zi la zi“, crede Nicolae Albu, directorul de investiţii al Erste Asset Management România, liderul pieţei de administrare de investiții. Pe planintermn pe aceată piața, „cea mai neplăcută a fost neapariția noului regulament sub rigorile căruia ar trebuie să evolueze“, potrivit lui Marius Olteanu, directorul general al societății de administrare SIRA.
În fine, la capitolul dezamăgiri merită să menționăm și răspunsul aparent sibilinic al unuia dintre ceimai proeminenți administratori de fonduri de investiții din România: „Neplăcut este cât de puține știu. Plăcut: cât de multe știu!“, spune Siminel Andrei, directorul pentru Românai al NCH Advisors, administrartorul fondurilor de investiții Broadhurst.
Cele bune să se-adune
Mult (de ani de zile) eveniment al listării Fondului Proprietatea (FP) ar fi trebuit să rămână în memoria oamenilor pieței drept evenimentul, poate, cel mai important. Mai ales că a dublat lichiditatea Bursei. Este menționat ca succes, dar la capitolul „Totusi au fost și unele lucruri de remarcat“, cum spune Adrian Danciu. Unele, „precum listarea FP, care a contribuit decisiv la creșterea lichidității și a influențat semnificativ capitalizarea totală a companiilor cotate“, explică analistul de la Broker Cluj, singura casă de brokeraj listată ea însăși la Bursă.
Totuși, nici 20% dintre participanții la sondajul MONEY.ro nu au menționat acest succes. Fondul Proprietatea este, însă doar colateral, parte a unui succes care pare ridicol, care ar trebui să fie o banalitate a unei piețe, dar care nu este evocat întâmplător: „La capitolul surprize plăcute putem menționa primul road-show organizat la Londra, de Franklin Templeton (administratorul FP) și BVB, la care au participat și oficiali ai guvernului“, spune Mihai Căruntu de la BCR.
„Astfel de exerciții de comunicare pentru atragerea de investitori străini la Bucuresti sunt obligatorii și este bine ca prin venirea Franklin Templeton în România s-a reușit o mobilizare de această natură, astfel încât să se realizeze o primă deschidere instituțională către investitorii instituționali străini“, adaugă nalistul de la BCR, instituție care propulsează, probabil, cel mai periculos adversar al actualului preşedinte al BVB la alegerile din 9 ianuarie.
Vedeţi de ce în:
UPDATE Candidatul BCR Erste, în „pole position“ în cursa pentru șefia Bursei de Valori a României. Spectacolul a început
La concurenţă cu listarea Fondului Proprietatea este invocat succesul adoptării în Parlament a legii pentru majorarea de la 1 la 5% a pragului de deţinere în SIF-uri. Însă nici acest mult visat succes, pentru atingerea căruia au fost nevoie de 11 ani, nu mai impresionează, poate tocmai pentru că a fost atât de mult timp dorit în zadar.
Restul opiniilor se referă la prea multe alte teme. Una singură mai concentrează părerile mai multor intervievați. „Creșterea destul de însemnată a tranzacțiilor realizate cu produse structurate mențin speranțele continuării dezvoltării BVB“ spune analistul SSIF Broker. Da, dar produsele structurate sunt instrumente financiare sofisticate de mare risc, foarte apreciate de amatorii de pariuri, care „joacă“ adeseori orbește pe platformele on line de tranzacționare de valute și care nu sunt tocmai investitori. De aici ăși recruteayă bursa cleinții și nu dintre cei care economisesc, fie și prin fondurile de investiții mutuale monetare.
În fine, la capitolul macro, „cea mai placuta surpriza a fost sa constat ca am ajuns sa fim dati ca model de urmat in Europa, desi la un capitol mai putin obisnuit, cel al masurilor de asuteritate“, spuen Nicoale Albu de la Erste Asset Management. Din aceeaşi branşă a admi
nistrăerii de investiţii vine şi o „surpriză plăcută“ de aceeaşi natură: „oprirea tiparniţei de bani de către FED la jumătatea anului“. Şi Marius Olteanu de la SIRA are griji macro.
Nimeni nu a menţionat „tranzacţia anului“: exitul BERD de la BRD, prin vânzarea pe bursă a unui pachet de 5% din acţiunile celei de-a doua cea mai mare bancă din România, cu toate că valoarea tranzacţiei s-a ridicat la 107 mil. euro. Să nu fi fost cea mai mare tranzacţie din istoria BVB, cu excepţia IPO-urilor? Société Générale nu şi-a tăiat nimic din porţie.
Pachetul a fost preluat de mai multe fonduri de investiţii printre care Fondul Proprietatea, Franklin Templeton şi Artio. Ceea ce este o veste bună, proporţia acţiunilor în circulaţie liberă (free float) a crescut de fapt, şi ar mai putea avea loc tranzacţii mari cu acţiuni BRD pe viitor. Sau poate chestiunea nu ar fi trebuit inserată în articolul despre „cele mai mari succese“…, ci într-un articolul de bilanţ oarecare.
