„Când am cumpărat aici, eram antrenor în Grecia, îmi terminasem activitatea ca jucător. Aş putea să spun că visul meu a fost să investesc în artă… dar nu este aşa în cazul Hanului cu Tei“, îşi începe povestea despre businessul pe care îl are în Centrul Vechi fostul mare fotbalist Ilie Dumitrescu (41 de ani). A cumpărat galeria de artă Hanul cu Tei în 2004, o perioadă în care erau la modă investiţiile în terenuri din nordul Capitalei sau în locuinţe din zonele Primăverii şi Dorobanţi, iar criza nu exista nici măcar în coşmarurile dezvoltatorilor imobiliari.
La vremea aceea, Lipscaniul, îşi aminteşte el, era plin de şobolani, străzile erau desfundate, iar întreaga zonă avea un aer rău famat. Cu siguranţă nici un agent imobiliar din Bucureşti care se respecta nu avea în oferta sa spaţii sau clădiri în zonă, asta din cauza lipsei totale de perspectivă a Centrului Vechi. Deşi investiţia lui Ilie Dumitrescu este clar una imobiliară, arta – el a cumpărat totuşi o galerie de artă – are legătură, chiar dacă doar pentru că Dumitrescu este pasionat de artă. „Mi‑am cumpărat şevalet, am luat câteva ore de lecţii. Dar am renunţat. Trebuie să ai o anumită stare şi imaginaţie, iar eu sunt mai temperamental, trebuie să mă mişc“, recunoaşte el.
Veţi vedea, nimic nu e întâmplător.
HANUL CU TEI. Dumitrescu spune că, iniţial, în 2004, a vrut să cumpere un imobil care avea la parter o cafenea şi deasupra câteva apartamente, imobil lipit de Caru’ cu bere. Pe atunci, nici Dragoş Petrescu – proprietarul reţelei City Grill şi al mai multor restaurante în Centrul Vechi – nu preluase şi nu renovase celebra berărie, care reprezintă azi perla lanţului său de restaurante şi berării, fiind totodată cea mai profitabilă unitate, mult peste randamentul tradiţional al restaurantelor bucureştene.
Destinul a făcut ca proprietarul cafenelei respective să ceară în ultima clipă un preţ cu 50% mai mare decât cel agreat cu Ilie Dumitrescu, iar acesta, deşi era însoţit de notar şi avocat, a renunţat. „Era o zi cu soare, iar eu nu mai fusesem pe Lipscani din copilărie. Îmi era poftă de o vafă şi, în timp ce ne plimbam pe străduţe, m‑a abordat un agent imobiliar care voia să‑mi arate o altă clădire. Era Hanul cu Tei: o altă lume, una medievală, care m‑a sedus pe loc“, povesteşte Ilie Dumitrescu. Noroc chior, proprietarul clădirii era la birou, actele clădirii erau în regulă, iar Dumitrescu s‑a decis imediat să cumpere. „Proprietarul mi‑a cerut avans un euro. Eu i‑am dat 25.000, ca să fiu sigur“, îşi aminteşte fostul star al tricolorilor.
Un impuls de moment – sau poate destinul – a făcut să preia clădirea cu o suprafaţă de circa 2.000 mp şi o curte interioară generoasă, structurată pe tipicul vechilor hanuri. Doar spaţiile de la parter nu‑i aparţin, sunt în continuare administrate de primărie. În 2004, Hanul cu Tei era cea mai mare consignaţie de artă din România, cu peste 60.000 de obiecte. Acum, Hanul cu Tei adăposteşte 13 galerii de artă, dar şi o cafenea, Embassy, care a devenit între timp şi biroul său. Aerul medieval al hanului se simte şi acum la intrare, graţie unei porţi uriaşe de lemn şi metal.
Galeriile de artă sunt mai degrabă moderne, însă, odată ce intri în cafenea, candelabrele şi tablourile atârnate pe pereţii căptuşiţi cu tapet de mătase te duc spre o altă lume. O lume care se trezeşte la viaţă în jurul prânzului, când „Mister“ – cum i se spune lui Ilie Dumitrescu – vine aici, după ce şi‑a petrecut dimineaţa la sală şi la piscină. Administrează cafeneaua, are o colecţie de artă personală, dar admite că pentru el Hanul cu Tei este o investiţie imobiliară. Una extrem de inspirată pentru că nu doar că nu i‑a scăzut valoarea în 2007–2010, a crescut chiar.
În 2007 unul dintre cei mai mari investitori în real estate a vrut să achiziţioneze imobilul, iar recent surse din piaţă spun că ar fi avut o ofertă de aproximativ 10 milioane de euro. Deşi obţinea un profit considerabil – investiţia totală, achiziţie plus renovare, în Hanul cu Tei este estimată de aceleaşi surse la aproape trei milioane de euro – Dumitrescu nu a vândut şi s‑ar părea că din nou intuiţia a funcţionat. Centrul Vechi se află abia la începutul dezvoltării.
HOT. În 2010, Centrul Vechi a devenit cea mai la modă zonă pentru cafenele, baruri şi restaurante. În serile de vară nu găseşti un loc la nici o terasă, iar traficul este surprinzător de bun chiar şi acum, în plină iarnă. Nu e de mirare, spune Laura Bencze, Research Manager la CB Richard Ellis, că e singura zonă din Bucureşti unde chiriile au crescut faţă de 2008. Iar acest lucru se datorează în mare parte proiectelor municipale de reabilitare a infrastructurii, problema tradiţională a Centrului Vechi. Chiriile variază în funcţie de stradă, suprafaţă, situaţia juridică a clădirii şi facilităţi, situându‑se între 35 şi 50 euro/mp pentru un spaţiu renovat, fără probleme, de circa 100 mp şi ajungând la 12–24 euro/mp pentru spaţiile de câteva sute de metri pătraţi.
Pentru comparaţie, chiriile pe Calea Victoriei se situează la nivelul de 55–70 euro/mp. „Centrul Vechi a reuşit să se impună până în prezent numai pe segmentul de entertainment, dar începe să atragă şi retaileri de fashion sau telefonie mobilă“, spune Răzvan Sin, Head of Retail Department la DTZ Echinox, subliniind că nici Calea Victoriei, nici Bulevardul Magheru nu au reuşit până acum să se impună ca artere comerciale principale. Mai exact, Centrul Vechi are o viaţă de noapte, mai puţin una de zi – cel puţin în sezonul rece. În viitorul apropiat, consultanţii din real estate estimează că zona va avea şi o viaţă de zi „all year round“. Laura Bencze spune că pe lista chiriaşilor interesaţi să‑şi deschidă unităţi pe străduţele adiacente Lipscaniului se află retaileri de fashion, operatori de restaurant cu suprafeţe de peste 1.000 mp, dar şi mici buticuri de bijuterii şi design interior.
Citește mai mult despre piata imobiliară din București în ediția de luna aceasta a MONEY EXPRESS
