Noua particulă despre care se crede că ar putea fi mult căutatul boson a fost descoperită în cursul verii trecute, iar până în prezent proprietăţile sale coincid modelului teoretic al particulei lui Higgs.
Deocamdată nu există suficiente dovezi care să certifice faptul că această particulă descoperită vara trecută, în două experimente independente unul de celălalt, denumite ATLAS şi CMS, este bosonul lui Higgs, dar dovezile adunate până în prezent o prezintă drept principală candidată.
„Datele obţinute din experimentele CMS şi ATLAS, indiferent de unghiul lor de abordare, certifică faptul că noul boson este perfect compatibil cu bosonul lui Higgs”, a comentat fizicianul Pauline Gagnon din cadrul LHC.
Problema cu care se confruntă acum fizicienii de la CERN nu este doar dacă respectivul boson este particula lui Dumnezeu, ci şi dacă acesta este acelaşi boson Higgs prefigurat teoretic de Modelul Standard al fizicii – „Biblia” fizicii particulelor – sau dacă nu cumva existenţa unui altfel de boson Higgs va face necesară renunţarea la această teorie.
Una dintre modalităţile prin care oamenii de ştiinţă încearcă să probeze dacă particula descoperită respectă Modelul Standard al fizicii particulelor este studierea modalităţilor în care aceasta se descompune. Noul tip de particulă este instabil, descompunându-se după o fracţiune infimă de secundă în alte particule mai mundane. Modelul Standard din fizică face nişte predicţii specifice cu privire la tipul de particule care se nasc din descompunerea unui astfel de boson, precum şi cât de frecvente sunt descompunerile.
Astfel, conform concluziilor preliminare obţinute de echipa care a realizat experimentul CMS, noua particulă nu se descompune doar în alte tipuri de bosoni, aşa cum ar fi fotonii, dar şi într-o clasă de particule denumite fermioni, care include particule de materie precum ar fi quarcii (care formează protonii) şi leptonii (categorie din care fac parte electronii).
Experimentul CMS a identificat faptul că noul boson poate să se descompună în doi leptoni tau – fenomen ce nu era prevăzut în Modelul Standard al fizicii particulelor.
