Italia a denunţat la 27 mai 2009 Convenţia de la Strasbourg din 6 mai 1963, care limitează situaţiile de dublă cetăţenie în cadrul Uniunii Europene. Dubla cetăţenie pentru italieni ar putea deveni astfel efectivă la un an după această contestare, adică la 1 iunie 2010.
Autorităţile belgiener nu vor întreprinde demersuri în vederea informării populaţiei italiene care trăieşte în Belgia în legătură cu această modificare. „Faptul că fiecare stat nu are competenţe decât pentru propria sa naţionalitate are drept consecinţă scutirea autorităţilor administrative belgiene de obligativitatea legală de a informa sistematic cetăţenii italieni despre eventuale modificări intervenite în legislaţia italiană în materie de cetăţenie”, a declarat ministrul belgian de interne, Annemie Turtelboom.
Olga Zrihen, senatoare a Partidului Socialist, spune însă că este important să se prevadă un „dispozitiv de informare” pentru administraţiile locale belgiene, care „riscă să fie confruntate cu un val important de solicitări”.
Consiliul Europei a emis la 6 mai 1963 Convenţia de la Strasbourg, ale cărei obiective erau explicitate în preambul: „scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi”, „un cumul de cetăţenii este o sursă de dificultăţi şi o acţiune comună în vederea reducerii, pe cât posibil, în relaţiile dintre statele membre, a cazurilor de cetăţenie multiplă răspunde scopului urmărit de Consiliul Europei”, „este de dorit ca un individ care are cetăţenia a două sau mai multe părţi semnatare să nu-şi îndeplinească obligaţiile militare decât faţă de una dintre aceste părţi”.
Ca urmare a acestei Convenţii, dobândirea unei noi cetăţenii (prin naturalizare sau un alt mijloc) din partea unuia dintre statele semnatare de către un cetăţean al unui alt stat semnatar trebuie, în principiu, în afara excepţiilor, să ducă la renunţarea automată la cetăţenia ţării de origine.
Unele excepţii pot fi, totuşi, admise, la cererea statelor. De pildă, în cazul dobândirii cetăţeniei prin căsătorie, ceea ce este prevăzut într-o anexă a Convenţiei. Excepţia vizează să protejeze soţii în cazul unui divorţ, permiţându-le astfel să aibă dreptul de repatriere.
Unele state membre ale Convenţiei au încheiat totuşi un acord de „interpretare” a textului, în 2007, care le permite să „denunţe” în orice moment capitolul I al Convenţiei. Este ceea ce a făcut Belgia încă din 2007 şi Franţa în 2009, astfel încât, de la 5 martie 2009, dobândirea voluntară a cetăţeniei unuia dintre statele membre ale Convenţiuei de către un cetăţean francez nu mai duce la pierderea automată a cetăţeniei franceze.
Statele care au semnat acest acord ce deschide astfel posibilităţi mai mari în privinţa dublei cetăţenii, dacă decid să denunţe această parte a Convenţiei, sunt: Austria, Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Spania, Suedia şi Regatul Unit.
