Dacă-i întrebi pe marii fermieri despre organismele modificate genetic n-ai găsi pe unul care să nu vrea să le cultive. Pentru ei e simplu: cultivarea OMG-urilor presupune costuri mult mai mici decât a plantelor crescute natural, producţiile sunt mai mari şi chiar, spun fermierii, necesită o cantitate de îngrăşăminte mai mică ceea ce le face mai puţin toxice.
Ceea ce s-ar putea traduce prin ieftinirea alimentelor. Pe de altă parte sunt activiştii ecologişti precum Greepeace pentru care OMG-urile sunt doar un experiment care pune în pericol diversitatea genetică naturală a plantelor de pe Pământ sau ajută la creearea unor specii de dăunători noi şi mult mai rezistente decât cele actuale.
Rămâne însă situaţia actuală: nici în UE nici în România nu este permisă cultivarea plantelor de laborator cu excepţia porumbului. Paradoxal, însă, se poate importa şi chiar se importă cantităţi apreciabile de OMG-uri din SUA ori ţările Americii Latine cu precădere plante tehnice precum soia.
Recent, ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, a precizat că România aşteaptă o decizie favorabilă de la UE pentru a putea începe, odată cu 1 ianuarie 2012, cultivarea OM-urilor pe scară largă. Fermierii abia aşteaptă.
„O spun sus şi tare: ştiinţa va învinge. Plantele modificate genetic se vor cultiva pe scară largă. Au toate avantajele de partea lor. Ba, mai mult, sunt benefice şi pentru sol. Doar dacă ne gândim că, pentru soia normală, sunt necesare 24 de kg de îngrăşăminte pe hectar, anual, iar pentru cea modificată genetic doar 2 – 4 kg e lesne de înţeles de ce sunt chiar mai ecologice OMG-urile”, spune Culiţă Tărâţă, cel mai mare moşier al ţării.
Acesta este suţinut şi de Ioan Niculae, patronul InterAgro, care exploatează 55.000 de hectare de teren agricol şi care spune că, în ciuda beneficiilor evidente ale cultivării OMG-urilor cât şi a testelor de laborator care n-au putut arăta că sunt nocive UE încă nu vrea să lase la liber cultivarea acestor plante. „Deşi lumea e inundată de produse de laborator americane şi sud-americane. Dar şi forţa de lobby a unor producători de ierbicide şi pesti8cide precum Monsanto e mare. Bine că nu putem noi să cultivăm în schimb importăm masiv pentru consum şi procesare”, exclamă Niculae.
Adrian Porumboiu are o problemă concretă. Vrea să fie lăsat să cultive soia modificată genetic, a cărei cultivare e mai ieftină, pentru fabrica sa de biodiesel dar şi pentru consum. „O cincime din toate terenurile mele, circa 10.000 de hectare, sunt cultivate cu soia. Soia normală, din păcate. Nu-nţeleg de ce n-am voie să cultiv OMG dar, în schimb, sunt lăsat să import şi să procesez”, afirmă Porumboiu.
Chiar şi autorităţile de stat recunosc că ar fi o decizie bună ca UE să permită cultivarea tuturor tipurilor de plante modificate genetic. Evident, din motive de costuri şi producţie. Deocamdată noi doar importăm 98% din totalul OMG-urilor consumate, ceva peste 800.000 de tone, doar soia, arată Eugen Rădulescu, secretar de stat la Ministerul Agriculturii. Potrivit acestuia avem în ţară doar 820 de hectare cultivate cu porumb modificat genetic “Să vedem ce decide UE în privinţa plantelor astea. Cu siguranţă marii producători de pesticide şi ierbicide au un cuvânt greu de spus în luarea unei decizii”, explică Rădulescu.
În ceea ce-i priveşte pe ecologiştii de la Greenpeace, principalul grup de lobby care militează împotriva cultivării pe scară largă a OMG-urilor, poziţia lor e clară: aceste plante sunt dăunătoare nu numai pentru om ci şi pentru mediu iar omenirea ar trebui să rămână la culturile clasice. „Unele dintre pericolele acestor culturi pentru mediul înconjurător sunt creşterea folosirii substanţelor toxice în agricultură, contaminarea genetică, contaminarea solului, pierderea biodiversităţii, dezvoltarea rezistenţelor în insecte şi ierburi rele sau efectele nedorite în alte organisme. Efectele asupra ecosistemelor sunt ireversibile şi imprevizibile.
Riscurile sanitare ale graniţei largi a OMG-urilor prezente atât în alimentaţia noastră, cât şi în a animalelor, ale căror produsele consumăm, nu se evaluează corect, obţinerea unui astfel de rezultat continuând să fie necunoscută. Noi alergii, apariţia unor noi substanțe toxice şi efecte neaşteptate sunt unele dintre riscuri”, este poziţia Greenpeace postată pe site-ul lor oficial.
Populaţia, directă expusă posibilelor efecte nocive ale OMG-urilor, nu a fost întrebată dacă doreşte sau nu să mânânce alimente dezvoltate în laborator.
Suprafaţa cultivată cu porumb MON 810, singura planta modificată genetic autorizată în România, a scăzut dramatic în 2010 faţă de 2009. Dacă, potrivit datelor Centrului de Informare asupra OMG, suprafeţele cultivate cu OMG în 2009 au fost de 3.243,52 hectare, anul trecut acestea s-au restrâns la 822,6.. Aceeaşi organizatie arată ca aceste suprafete s-au micsorat semnificativ în tot spaţiul comunitar si aduce ca argument cifrele oficiale ale UE, care arata că, în 2010, suprafeţele cultivate cu porumb modificat genetic din Uniunea Europeană au scăzut cu 13% în comparaţie cu 2009.
