În condiţiile acestei diferenţe de evoluţie, China ar putea să urce pe poziţia a doua în lume în 2010 sau 2011, detronând Japonia, a doua economie mondială de peste 40 de ani.
„Cum China este deja aproape de Japonia după dimensiunea economiei, faptul că devine a doua economie mondială nu are consecinţe reale”, consideră analistul Todd Lee, de la IHS Global Insight.
„Însă creşterea economică rapidă conferă Chinei mai multă importanţă pe scena internaţională şi oferă posibilitatea Partidului Comunist (care deţine puterea la Beijing) să se promoveze şi să deţină noi mijloace pentru a încuraja mândria naţională”, subliniază analistul.
Înaintea crizei, China înregistra un ritm de creştere economică de două cifre, ceea ce a permis majorarea produsului intern brut (PIB) până la 4.300 miliarde dolari în 2008, potrivit datelor Băncii Mondiale.
În acelaşi timp, PIB-ul Japoniei a fost anul trecut de 4.900 miliarde dolari, iar cel al Statelor Unite de 14.200 miliarde dolari, tot potrivit Băncii Mondiale.
Ascensiunea Chinei este „o chestiune de aritmetică”, explică Eric Fishwick, şeful cercetării economice de la CLSA Asia-Pacific Markets. Depăşirea Japoniei de către China „se va întâmpla, bineînţeles, ca o consecinţă a creşterii rapide a economiei chineze şi a relativei stagnări a celei japoneze”, menţionează economistul.
După o creştere a PIB de 6,1% în primul trimestru, cel mai scăzut ritm din ultimii 20 de ani, China a înregistrat o revenire în al doilea trimestru, cu un avans economic de 7,9%, şi se aşteaptă la o creştere economică de peste 8% pentru întregul an 2009.
Îmbunătăţirea situaţiei din China, ca urmare a planului de relansare al guvernului şi a lichidităţilor injectate de către bănci, contrastează cu evoluţia Japoniei, care va înregistra o contracţie a PIB în 2009 şi în cel mai bun caz un uşor avans anul viitor.
„Singurul factor care decide dacă poziţia a doua mondială revine Chinei sau Japoniei este valoarea yenului. Fără factorul yen, China ar fi deja numărul doi”, subliniază Dong Tao, economist al Credit Suisse la Hong Kong.
Yenul, considerat o monedă refugiu în perioadă de criză, s-a menţinut la un curs de schimb ridicat în raport cu dolarul, în timp ce moneda chineză, yuanul, urmează tendinţa dolarului începând cu luna iulie.
Totuşi, Toyoo Gyohten, consilier la ministerul de finanţe din Japonia, semnalează că în acest moment China, cu 1,3 miliarde de locuitori, este mult în urmă în ceea ce priveşte gradul de dezvoltare, cu un nivel al PIB pe cap de locuitor de sub 4.000 dolari.
„Un calcul simplu arată că China va avea nevoie de 30 de ani pentru a atinge nivelul PIB pe locuitor din Singapore sau Japonia, care se situează în jur de 40.000 de dolari”, explică Gyohten.
În aceste condiţii, urcarea Chinei pe a doua poziţie mondială în ceea ce priveşte valoarea PIB va fi doar o chestiune „mai degrabă simbolică”, însă aceasta va întări, totuşi, capacitatea Beijingului de a-şi impune punctul de vedere în privinţa modului cum ar trebui administrată economia mondială, susţine Jing Ulrich, economist al JP Morgan la Hong Kong.
Beijingul pretinde un rol mai important în cadrul unor instituţii mondiale precum Fondului Monetar Internaţional (FMI).
Pe plan interior, depăşirea Japoniei de către China ar întări legitimitatea Partidului Comunist, care depinde de situaţia economică şi de capacitatea de a crea locuri de muncă.
„Încrederea în politica economică a guvernului (chinez) nu a fost niciodată atât de ridicată. Politica de contracarare a crizei economice a fost o mare reuşită, cel puţin în ceea ce priveşte nevoia de a crea o creştere economică ridicată. Depăşirea Japoniei ar fi considerată ca o justificare a acestei politici”, consideră economistul Fishwick.
