Pireu. Din biroul lui elegant cu vedere spre acest port la Marea Egee, căpitanul priveşte cu atenţie şi zâmbeşte observând macaralele impozante care scot container după container dintr-o navă gigantică, în timp ce maşini automate de transport se dispersează în toate direcţiile pentru a transfera încărcătura în nave mai mici destinate traficului pe Mediterană.
Volumul încărcăturilor care tranzitează aici este de trei ori mai mare decât acum doi ani, înainte ca şi căpitanul Fu Cheng Qiu să fie numit la conducere de către societatea Cosco, un gigant al transportului maritim deţinut de guvernul chinez, scriu cei de la Presseurop.
Semnând în 2010 un contract care a adus 500 de milioane de euro în vistieria unui guvern grecesc ce ducea crunt lipsă de lichidităţi, Cosco a închiriat jumătate din portul Pireu şi a transformat rapid o afacere care era lăsată de izbelişte de statul grec într-un izvor de productivitate.
Cealaltă jumătate a portului este gestionată în continuare de către Grecia. Iar faptul că afacerile sunt cu mult în urma celor de la Cosco este reprezentativ pentru regulile dreptului muncii şi salariile relativ mari – pentru cei care au norocul să mai aibă un loc de muncă – care au înăbuşit creşterea economică a ţării. „Toţi cei de aici ştiu că trebuie să muncească din greu”, declară căpitanul Fu, sub supravegherea căruia partea portului condusă de greci a atras noi clienţi, un volum mare de mărfuri şi nave mai mari.
Grecii, la ora lecţiei chineze
Căpitanul Fu spune că Grecia are multe de învăţat de la companii precum aceasta. „Chinezii vor să facă bani prin muncă multă”, afirmă el. După părerea lui, prea mulţi europeni au urmărit să aibă o existenţă confortabilă şi protejată, după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. „Vroiau o viaţă bună, mai multe vacanţe şi mai puţină muncă”, spune el. „Şi au cheltuit banii înainte să îi obţină. Iar acum au multe datorii”.
Troica creditorilor străini ai Greciei – Fondul Monetar Internaţional, Banca Centrală şi Uniunea Europeană – ţine un discurs similar. Printre altele, ea cere primului ministru Antonis Samaras să pună capăt protecţiilor generale pentru muncitori sau sindicate şi să ceară însuşi statului grec să se comporte mai degrabă ca o afacere modernă productivă.
Pe lângă cele 500 de milioane de euro care au permis transferarea a jumătate din portul Pireu în mâinile chinezilor, guvernul grec primeşte mai multe venituri provenind din taxele care rezultă din reînvigorarea afacerilor portuare. În plus, cu excepţia unui grup restrâns de manageri chinezi, activitatea societăţii Cosco asigură aproximativ 1 000 de locuri de muncă muncitorilor greci – în comparaţie cu cele aproximativ 800 de persoane care lucrau în port atunci când acesta mai era încă sub management grecesc.
În zona portului deţinută de Cosco, traficul de mărfuri a făcut mai mult decât să se dubleze în ultimul an, atingând la 1,05 milioane de containere. Iar asta în condiţiile în care marja de profit este încă extrem de redusă – 4,98 milioane de euro anul trecut, din vânzări de 72,5 milioane de euro – deoarece compania chineză reinvesteşte o mare parte din beneficii în port. Cosco cheltuieşte peste 299 de milioane de euro pentru modernizarea cheiului, pentru a putea face faţă unui trafic de până la 3,7 milioane de containere anul viitor, ceea ce ar însemna că va deveni unul din primele 10 cele mai mari porturi ale lumii. În afară de asta, muncitorii toarnă fundaţiile pentru un al doilea debarcader destinat societăţii Cosco.
Zona portului gestionată de greci, care a fost afectată de o serie de greve muncitoreşti în cei trei ani înainte de sosirea companiei Cosco, a fost obligată de competiţia chineză să-şi croiască propriul drum spre modernizare. Dar totuşi, doar aproximativ o treime din afacerile sale consistă în traficul de mărfuri, restul fiind constituit din traficul de pasageri, care este mult mai profitabil.
Timp de ani de zile, terminalul de containere a fost o activitate profitabilă. Dar Harilaos N. Psaraftis, un profesor de transport maritim la Şcoala de arhitectură navală şi de inginerie maritimă din Atena, a spus că nu a fost eficient „deoarece relaţiile de muncă erau foarte greoaie”. Salariile unor muncitori atingeau 140 000 de euro pe an, incluzând orele suplimentare; Cosco plăteşte de obicei sub 18 000 de euro. De partea grecească a portului, regulile sindicale cer ca la o macara de schelă să lucreze nouă persoane; Cosco foloseşte echipe de patru oameni. „Era pur şi simplu o nebunie”, îşi aminteşte Dl. Psaraftis, care a fost directorul executiv al portului între 1996 şi 2002. „Le-am spus: ‘dacă veţi continua aşa, chestia asta va fi privatizată’. Dar nu m-au ascultat”.
Zei greci şi dragoni chinezi
De cealaltă parte a gardului din lanţ care desparte activităţile greceşti de cele chineze, căpitanul Fu spune că şi-ar dori mult ca Cosco să gestioneze întregul Pireu, dacă va fi pus în vânzare de către guvern. Această extindere ar consolida dominaţia chineză peste una din cele mai strategice porţi de transport naval din sudul Europei şi din Balcani. O astfel de mişcare, totuşi, ar putea întâmpina o opoziţie fermă din partea sindicatelor greceşti şi ale oficialităţilor de la Autoritatea Portului Pireu, care critică abordarea chineză a relaţiilor de muncă. „Parcă am fi într-o altă ţară aici”, a spus Thanassis Koinis, un director adjunct al Autorităţii Portului Pireu, într-o dimineaţă recentă, uitându-se de la fereastra biroului său dărăpănat la macaralele care se înălţau peste cheiul deţinut de Cosco.
Dl. Koinis şi alţi greci acuză Cosco de a se folosi de subcontractari pentru a angaja pe durată limitată muncitori necalificaţi, care nu sunt membri de sindicat, şi care îşi caută cu disperare un loc de muncă, exploatându-i şi plătindu-le salarii mici. Babis Giakoymelos, un membru de la conducerea Sindicatului Muncitorilor Portuari, pretinde că Cosco face economii reducând condiţiile de securitate la locul de mncă. „Ei aduc standardele de muncă ale lumii a treia în Europa”, a declarat acesta.
În clădirile strălucitoare care adăpostesc biroul luxuos al căpitanului Fu, o renovare recentă în valoare de aproape un milion de euro dă dovada eforturilor făcute în relaţiile diplomatice corporatiste greco-chineze. Ilustraţii cu sculpturi ale zeităţilor greceşti sunt puse faţă în faţă cu cele ale dragonilor chinezeşti, în timp ce fotografii în format mare ale preşedintelui Hu Jintao stau umăr la umăr cu reprezentanţii greci, ca decor al unei săli de şedinţă cavernoase. „La început, grecii s-au temut că chinezii vor veni şi vor prelua controlul”, spune căpitanul Fu. „În schimb, le-am arătat celor de aici că dorim să-i ajutăm să se dezvolte; nu dorim să luăm munca de la ei şi să le-o dăm chinezilor”.
În momentul în care Grecia se străduieşte să-şi remanieze economia, spune el, Cosco reprezintă o oportunitate pentru muncitorii greci, şi pentru toată ţara. „Cosco este viitorul lor”, declară el. „Suntem aici pentru a rămâne”.