1. Europenii nu se vor integra niciodată deplin
Uniunea Europeană nu va ajunge niciodată Statele Unite ale Europei, fiecare membru interpretânu-şi propria partitură ceea ce va tulbura continuu pieţele continentale. Dar în faţa pericolului destrămării construcţiei europene, statele din zona euro au răspuns cu o rapiditate impresionantă.
Pentru a evita colapsul financiar al membrilor mai slabi, au creat fondul comun de salvare în valoare de un miliard de euro. Banca Central Europeană a împrumutat băncile cu mii de miliarde, la fel ca Rezervele federale (Fed) şi a anunţat prin vocea preşedintelui său, Mario Draghi, că va face tot ce este necesar pentru evitarea catastrofei financiare.
Statele zonei euro au convenit asupra unor reguli fiscale ferme – sub ameninţarea unor penalizări aspre pentru cei care nu le respectă – pentru pentru limitarea deficitelor bugetare. Este în curs de realizare uniunea fiscală, cel puţin parţială, prin intermediul căreia statele mai puternice vor putea ajuta pe cele mai slabe.
Este în curs de implementare uniunea bancară care va proteja instituţiile financiare prin crearea fondului de garantare la nivel european. Ţările îndatorate adoptă programe de austeritate şi reforme structurale care să asigure redresarea.
Este adevărat că membrii puternici din zona euro, Germania în particular, nu-şi permit să acorde sprijin nelimitat pentru a păstra încrederea investitorilor. Însă obligaţi de forţele pieţei, toate ţările din UE trebuie să-şi întărească uniunea economică şi monetară pe care au promis-o cu două decenii în urmă şi a cărei întârziere a condus la apariţia problemelor actuale.
2. Ieşirea Greciei din zona euro va distruge Uniunea Monetară
Dacă Grecia, veriga slabă a Uniunii Monetare, va reveni la drahmă, această decizie ar întări de fapt euro. Urmările ar fi atât dezastruoase încât ar arunca în haos Grecia, astfel încât orice altă ţară care ar vedea cum eşuează o economie va face orice pentru a nu împărtăşi aceeaşi soartă. Îşi va restrânge drastic cheltuielile, indiferent de costurile sociale şi va accelera reformele.
În plus, pentru evitarea riscului ca alte state să fie nevoite să renunţe la euro, statele puternice se vor folosi de exemplul dat de “Grexit” pentru a-şi întări scutul financiar şi să accelereze integrarea fiscală şi financiară. Prin eliminarea Greciei, zona euro trebuie să iasă întărită.
3. Germanii nu vor acorda niciodată sprijin pensionarilor greci (iberici sau italieni)
Germania este şi va rămâne cel mai mare finanţator al Europei, solicitând în schimb austeritate şi reforme, dar făcând tot ce este necesar pentru a menţine zona euro laolaltă. A asigurat până-n prezent grosul fondurilor comunitare de salvare şi a finaţat cel mai mult din datoriile statelor cu probleme prin intermediul BCE.
Sunt mai multe motive pentru influenţa pe care o are Germania. În primul rând, întregul proiect de integrare european demarat cu şase decenii în urmă, al cărui simbol este euro, a fost creat după devastarea Europei de către Germania în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Germania nu-şi mai permite să distrugă unitatea europeană încă odată, lucru de care vor fi învinovăţiţi dacă ei vorfi primii car vor apăsa pe trăgaci. În plus, modelul economic german bazat pe exporturi depinde în foarte mare măsură de existenţa euro.
Cea mai puternică economie europeană are cel mai mare excedent comercial din lume, dar se bucură de o monedă foarte competitivă faţă de spaţiul non-euro deoarece rata de schimb a monedei unice reflectă în egală măsură şi economiile mai slabe ale vecinilor săi şi forţa propriei industrii. De asemenea, băncile germane au mari expuneri pe pieţele statelor suprîndatorate, astfel că şi contribuabilul german va avea de pierdut dacă Spania şi Italia vor intra în incapacitate de plată.
Statele mai mici, precum Finlanda şi Olanda, pot avea reţineri să acorde în continuare fonduri pentru salvarea celor aflaţi în criză. Dar în Germania, toţi politicienii şi majoritatea electoratului sunt proeuropeni, dovadă că de la declanşarea crizei datorilor suverane partidele proeuropene au câştigat toate alegerile.
4. Dacă măsurile de austeritate vor fi menţinute, la putere vor ajunge partidele extremiste
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale crizei euro constă în ajungerea la putere a partidelor situate la centrul spectrului politic, în detrimentul celor extremiste, fie de stînga, fie de dreapta.
Portugalia şi Irlanda şi-au respectat promisiunile pentru luarea măsurilor de austeritate în schimbul finanţării de urgenţă a deficitelor, în timp ce Spania şi Italia au adoptat decizii mai radicale printre care reduceri abrupte de cheltuieli, mărirea impozitelor şi reforma pieţei muncii. Doar grecii au flirtat cu comuniştii, însă s-au repliat rapid de frica falimentelor bancare care se prefigurau la orizont.
5. Criza euro va scufunda economia SUA
Fără îndoială, recesiunea europeană a diminuat exporturile SUA şi profiturile companiilor de peste Ocean, a majorat şomajul şi a redus încrederea investitorilor, efectul cumulat fiind de aproximativ 1% din PIB-ul SUA. Analiştii economici consideră că dispariţia euro va conduce la o rată a şomajului în SUA de 9% şi un nou val de recesiune, pentru cel puţin încă doi ani.
Însă economiile emergente, dintre care cele mai puternice sunt China şi India vor continua să aibă creşteri de peste 6% pe an pe termen mediu şi lung. Dinamică mai redusă decât în trecut, dar suficientă pentru a asigura dezvoltarea în continuare a economiei globale, inclusiv a celei americane până când efectele dispariţiei euro se vor resorbi.
