Ministrul Justiţiei, Mona Pivniceru, a anunţat, joi, că pentru funcţia de procuror general al Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost propus procurorul Tiberiu Niţu.
Ea a precizat că din cei cinci candidaţi pentru această funcţie au fost selectaţi Tiberiu Niţu şi Elena Hach, fiind propus Niţu.
Propunerea pentru funcţia de procuror general al României va fi înaintată Consiliului Superior al Mgistraturii. Potrivit regulamentului de numire a procurorilor şefi, CSM are termen 60 de zile până la emiterea unui aviz (consultativ) la propunerea înaintată de ministrul Justiţiei, decizia finală urmând a fi luată de preşedintele României.
Tiberiu Niţu – numit în septembrie 2011 inspector în cadrul Inspecţiei Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii pe zonele Muntenia-Oltenia-Dobrogea – a deţinut funcţia de prim-adjunct al procurorului general al României în perioada 27 iunie 2008-27 iunie 2011, anterior acestei perioade el fiind delegat pe această poziţie timp de zece luni. Concret, el a fost mâna dreaptă a procurorului general al României Codruţa Kovesi timp de aproape patru ani.
Tiberiu Niţu este născut la 31 iulie 1971. El şi-a început cariera de magistrat în anul 1995, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, exercitând ulterior următoarele funcţii: februarie 1999 – februarie 2002 prim-procuror adjunct în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti; februarie 2002 – februarie 2005 prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti; martie 2005 – iulie 2006 procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism; august 2006 – iunie 2008, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
În proiectul său de management, intitulat „Pentru o reformă durabilă şi ireversibilă”, procurorul Tiberiu Niţu a susţinut că eficacitatea redusă a sistemului, lipsa de omogenitate în exercitarea actului de conducere, inconsecvenţa jurisprudenţei constituie vulnerabilităţi ale Ministerului Public.
„Proiectarea viitorului presupune o bună cunoaştere a trecutului”, a arătat Tiberiu Niţu în proiectul de management.
El a precizat că în elaborarea proiectului managerial s-a raportat la activitatea Ministerului Public derulată până în prezent, analizată prin prisma experienţei dobândite ca procuror, dar mai ales în funcţia de prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi în funcţia de inspector judiciar în cadrul Inspecţiei Judiciare.
Tiberiu Niţu a mai arătat că întocmirea unui proiect cu privire la exercitarea atribuţiilor de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie presupune cunoaşterea evoluţiei sistemului judiciar din România în ultimii 22 ani, prin prisma a două criterii: normativ şi instituţional.
„Cunoaşterea momentului iniţial, de unde s-a plecat, a etapelor ce au fost parcurse, a strategiilor anterioare, identificarea aspectelor pozitive şi a celor negative (inerente oricărei reforme) şi evaluarea rezultatelor reprezintă condiţiile sine qua non ale elaborării oricărei strategii. Numai după o astfel de analiză se poate proiecta o strategie pe termen mediu şi lung şi numai în acest fel se pot stabili priorităţile etapei imediat următoare şi modalităţile de îndeplinire a acestora”, a scris Niţu în proiect.
Procurorul Niţu a susţinut că până în anul 2003 nu putem vorbi de o reformă propriu-zisă a sistemului judiciar, ci doar de încercări de reaşezare în plan judiciar a noilor realităţi sociale.
„Începând cu 2003-2004, ne-am afirmat dorinţa de schimbare, iar începând cu anul 2007 a fost demarată reforma prorpriu-zisă, pe care cu toţii o dorim durabilă şi ireversibilă, pentru a crea un sistem judiciar sustenabil. Este evident că un rol esenţial l-au avut aderarea la Uniunea Europeană şi dorinţa de integrare în sistemul judiciar european, iar Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) reprezintă principalul sprijin în realizarea acestui amplu proces. După cum s-a arătat şi în raportul de încheiere de mandat al procurorului general în exerciţiu în perioada 2006-2012, «dat fiind importanţa acestui mecanism pentru statul român, strategia de dezvoltare a Ministerului Public, precum şi toate deciziile manageriale adoptate s-au raportat la acesta»”, a explicat Niţu.
Ca vulnerabilităţi ale sistemului Ministerului Public, Niţu a notat că, având în vedere constatările şi recomandările făcute de experţii Comisiei Europene în raportul din iulie 2012, dar şi propriile constatări, a identificat în principal: resursele umane şi volumul de muncă; eficacitatea redusă a sistemului; lipsa de omogenitate în exercitarea actului de conducere; inconsecvenţa jurisprudenţei; inexistenţa unor metodologii, proceduri unitare, precum şi a unei standardizări în desfăşurarea unor activităţi; perspectiva uzurii echipamentelor IT.
„Pornind de la acestea, propun următoarele obiective, realizabile în următorii ani: îmbunătăţirea alocării resurselor umane şi repartizarea echilibrată a volumului de muncă; creşterea eficacităţii activităţii; act de conducere omogen; un act de justiţie predictibil; o mai bună organizare a parchetelor, metodologii şi proceduri unitare de lucru; tehnologie avansată”, a mai arătat Niţu.
Procurorul Niţu a vorbit şi despre evidenta nevoie de a se proceda mai întâi la o mai bună organizare a activităţii parchetelor, la o mai bună evidenţiere statistică a activităţilor desfăşurate de procurori şi grefieri, pentru a se proceda apoi la o normare a muncii.
„De exemplu, trebuie stabilită o medie calculată pe unitate de timp necesară unei persoane pentru a introduce toate datele în aplicaţia ECRIS în partida unui dosar penal sau pentru a proceda la scanarea actelor unui dosar, pentru ca, după cunoaşterea acestor informaţii, să se poată aprecia dacă resursele umane, dar şi cele materiale (a se vedea secţiunea rezervată situaţiei echipamentului IT), pe care le avem, ne permit realizarea dezideratelor pe care tindem să le atingem”, a susţinut Niţu.
El consideră că nu creşterea numărului de procurori constituie o modalitate eficientă de rezolvare a problemei, ci o repartizare echilibrată, dar în acelaşi timp concentrată, a resursei umane, cu menţiunea că o regândire a rolului grefierului în Ministerul Public şi o creştere a numărului acestora pentru a rezolva probleme administrative s-ar impune.
Pe de altă parte, Niţu a arătat că instituţia preluării (de la alte parchete-n.r.) a cauzelor nu face decât să gestioneze temporar şi parţial problematica supusă analizei, printr-un mare consum de energie din partea tuturor celor implicaţi în această procedură.
