O altă sursă de îngrijorare pentru Clinton în privinţa R. Moldova o reprezintă şi menţinerea prezenţei trupelor ruse pe teritoriul fostei republici sovietice.
Ea a apreciat că Chişinăul face eforturi pentru consolidarea democraţiei şi îmbunătăţirea economiei şi întruneşte condiţiile pentru a fi inclusă în programul Provocările Mileniului, deoarece este încă o ţară săracă ce are nevoie de un ajutor susţinut.
Secretarul de stat american a adăugat că Washingtonul doreşte să ajute Republica Moldova, pentru a îmbunătăţi viaţa cetăţenilor acestei ţări , exprimându-şi speranţa că, în timp, problemele cu care se confruntă pot fi rezolvate.
Aflat săptămâna trecută în vizită la Washington, premierul Vlad Filat a semnat împreună cu secretarul de stat Hillary Clinton acordul din cadrul Provocările Mileniului, prin care Republica Moldova primeşte un ajutor nerambursabil de 262 de milioane de dolari din partea Statelor Unite. Hillary Clinton a lăudat atunci schimbările democratice de la Chişinău şi a spus că SUA vor ca R. Moldova „să fie parte a alianţei euroatlantice”.
Pe parcursul ultimilor ani, în pofida cererilor repetate ale Chişinăului, autorităţile din România şi R. Moldova nu au reuşit să semneze cadrul juridic bilateral, pe marginea celor două documente esenţiale – Tratatul politic de bază şi Acordul privind frontierele de stat -iscându-se nenumărate controverse.
Tratatul politic de bază şi Tratatul de frontieră au fost considerate, de-a lungul anilor, foarte importante de guvernarea comunistă de la Chişinău, dar semnarea lor a trenat din cauza unor retincenţe ale părţilor care ţin de anumite nuanţe, începând de la denumirea limbii în care se va spune că sunt redactate şi până la denumirea propriu-zisă a documentelor. Chişinăul este deosebit de atent, urmărind să obţină garanţii maxime în privinţa statalităţii sale.
Fosta guvernare comunistă a acuzat în repetate rânduri România că, prin faptul că nu semnează cadrul juridic, menţine o relaţie de „ambiguitate” în ceea ce priveşte suveranitatea şi independenţa R. Moldova. În plus, autorităţile moldovene au acuzat că România blochează semnarea documentelor din „interese subterane” obscure.
O sensibilitate a Tratatului privind fronteierele de stat a fost că partea moldoveană a solicitat, în 2007, introducerea în acest acord a unei referiri la Tratatul de la Paris din 1947, document care spune, cu referire la frontiera dintre România şi Uniunea Sovietică că graniţa dintre România şi URSS este graniţa care a fost convenită între România şi URSS în 1940.
„Pentru toată lumea este însă clar că în 1940 şi până în 1947 România nu a încheiat niciun fel de acord cu URSS în legătură cu o asemenea graniţă. Deci, e un fals istoric şi, dacă atunci a fost acceptat, este pentru că România era un stat învins şi ocupat şi fără posibilitatea de a-şi apăra interesele sale suverane”, a argumentat, în 2007, fostul ambasador al României la Chişinău, Filip Teodorescu. „Este evident că în anul 2007 acceptarea aceluiaşi fals istoric care s-a făcut în 1947 ar fi cu totul de neconceput”, adăugase reprezentantul diplomatic al României la Chişinău. Ministrul român de externe de atunci, Adrian Cioroianu, a precizat ulterior că România respectă toate tratatele şi acordurile la care este parte, inclusiv Tratatul de la Paris din 1947.
Astfel, din cauza a nenumărate controverse, autorităţile celor două ţări nu au reuşit să semneze cadrul juridic bilateral.
Cu toate acestea, în noiembrie anul trecut, ministrul interimar de externe Cătălin Predoiu şi omologul său moldovean Iurie Leancă declarau, după o întrevedere bilaterală la Bucureşti, că au decis să relanseze lucrările la nivel de experţi privind Tratatul politic de bază, un document ce trebuie semnat „cât mai grabnic cu putinţă”.
