Marin Preda, rectorul Universității din București, a prezentat un program dezvoltat de instituția pe care o conduce care se adresează elevilor.
„Noi am conștientizat că accesul tinerilor din mediul rural la educație este din ce în ce mai mult barat de discrepanțele, disparitățile economice. În Universitate lansăm în câteva săptămâni un program care se va numi “Sprijin educațional pentru elevii defavorizați”, prin care începând din vara aceasta vom selecta 60 de elevi în fiecare an între calasa a VII-a și a VIII-a, le vom asigura mentorat și diverse forme de sprijin pentru a intra la licee decente și după aceea, pe tot parcursul liceului până intră la facultate. Avem nevoie de sprijin din mediul privat pentru astfel de proiecte, pentru că în cinci ani de zile, cât înseamnă ajungerea la capăt a proiectului, vor fi câteva sute de elevi și Universitatea va pune resurse, dar nu putem să facem de unii singuri acest lucru”, a spus Marin Preda.
Pentru reușita unor astfel de programe, ajutorul mediului privat este decisiv. În acest sens, Daniel David, rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca și președinte al Consiliului Național al Rectorilor, a susținut că este nevoie de o regândire a arhitecturii legislației pentrua permite companiilor să de implice activ în învățământ. Președintele Consiliului Național al Rectorilor spune că, în prezent, orice susținere care vine din mediul privat necesită o birocrație uriașă, care generează și riscuri, iar acest lucru îi face pe managerii din învățământ să fie reticenți la astfel de proiecte.
“Mulți angajatori nu sunt încurajați să pună bani privați în universități pentru că nu au niște facilități fiscale reale, pentru a investi într-un învățământ dual de un anumit tip. Și poate și asta trebuie să gândim”, a declarat Daniel David.
Cu toate eventualele limitări ale legislației, Marian Siminică a observat în ultimul timp o colaborare mai strânsă între mediile profesionale și lumea academică, iar acest lucru este unul cât se poate de încurajator.
Daniel David a explicat ce se poate face ca oferta educațională să răspundă pieței muncii, arătând și că firmele au responsabilitatea lor în pregătirea angajaților pentru pozițiile pe care aceștia le ocupă.
“În relația universități-angajatori, trebuie înțeles că învățământul tradițional, și aici mă refer la licență, masterat și doctorat, este gândit pentru a avea o legătură cu piața muncii într-o anumită logică: Noi țintim în primul rând ocupații relativ stabile pe piața muncii. Altfel spus, nu țintim acele ocupații prin învătământul tradițional care sunt foarte dinamice, ci pe cele stabile, fiindcă și acreditarea unui astfel de program la nivel de licență, masterat, doctorat nu se face de pe o zi pe alta și nu îl începi și îl anulezi de pe un an pe altul. La nivel de licență urmărim să formăm profesioniști care se adaptează, se integrează bine pe piața muncii, la nivel de masterat țintim să generăm profesioniști care dinamizează piața muncii, iar la nivel de doctorat, profesioniști care schimbă piața muncii, vin cu noi paradigme. Trebuie înțeles că noi încercăm să le asigurăm absolvenților o serie de competențe: prin acest lucru înțeleg un ansamblu de cunoștințe declarative, procedurale și valori. Competențe și rezultate de învățare. Numai că, pentru ca aceste competențe să se transfere în rezultate și performanță conform fișei postului, este un rol fundamental pe care îl au firmele, să-și facă partea lor de job”, a mai spus Daniel David.
