După summit-ul european de acum două săptămâni în care s-a căutat o soluţie pentru calmarea pieţelor, lucrurile par să se înrăutăţească în Zona euro. Marţi, dobânzile la obligaţiunile italieneşti şi spaniole au atins niveluri record, iar acum a venit rândul Franţei să fie luată în colimator de investitori.
Diferenţa dintre randamentele cerute de investitori pentru a ţine datoria franceză faţă de cea germană a atins cel mai ridicat nivel din 1990. Dobânzile la bondurile franţuzeşti pe 10 ani au variat între 3,16 şi 3,22% în şedinţa de miercuri, în timp ce hârtiile nemţeşti la aceeaşi scadenţă au avut o variaţie de dobândă între 2,33 şi 2,45%. Spreadul dintre datoriile suverane ale celor două ţări se apropie astfel de 1 pp.
Deşi Franţa nu se împrumută mai scump în acest moment decât o făcea în urmă cu câteva luni şi nivelul de dobândă înregistrat nu este încă periculos, faptul că datoria suverană este precepută ca fiind din ce în ce mai riscantă faţă ce cea a nemţilor indică fapul că Parisul este considerat următoarea verigă slabă a Europei. Mai mult, costul cu asigurarea împotriva riscului de default (CDS) a atins şi el niveluri record.
După ce Spania şi/sau Italia vor fi mâncate de pieţe – cel mai probabil amândouă de mână –, Germania şi Franţa vor trebui să susţină cea mai mare parte a mecanismului de bailout european. Ţările care au primit bailout până acum – Grecia, Irlanda şi Portugalia – nu mai sunt garantori la EFSF, cum este şi firesc, cotele lor fiind redistribuite.
Spania şi Italia garantează în prezent 13%, respectiv 19% din Fondul European de Stabilitate Financiară (EFSF) de 440 miliarde de euro, în timp ce Franţa şi Germania au 22%, respectiv 29% din garanţii.
În momentul în care Spania şi Italia vor ajunge să plătească prea mult pentru a se împrumuta de pe pieţe, şi se vor retrage din postura de garantori a mecanismul de bailout, cotele lor vor fi împărţite celorlalţi membri. Cele 32 de procente redistribuite între celelalte ţări ar putea aduce contribuţia Franţei şi Germaniei la 32%, respectiv la 43%, potrivit analiştilor IFR Markets citaţi de FT Alphaville.
Asta înseamnă o presiune foarte ridicată pe bugetul francez, care deja se află într-o situaţie proastă. Franţa a înregistrat un deficit de 7,1% în 2010, iar pentru acest an se prognozează că va scădea la 4,8%. Nu prea există spaţiu fiscal pentru executiv şi toate ajustările vor trebui făcut pe partea de cheltuieli. Datoria publică este la 83,5% din PIB şi cei de la FMI estimează că acesta ar putea ajunge până la 95% din PIB în 2013 dacă guvernul nu ia măsuri suplimentare.
În situaţia în care Franţa se găseşete şi ea pentru o bucată considerabilă de timp sub tirul pieţelor, Germania va rămâne singură să ţină în viaţă moneda unică europeană.
