Zbuciumul baschetului este firesc de Halloween. Trist și de prea mult timp neliniștitor este că baschetul autohton își caută de prea mult locul. Și nu îl găsește. Nici acasă, și cu atât mai puțin în lume. Indiferent cât ar fi de agitat.
Descinderea comisarilor FIBA pentru investigarea meciurilor trucate din Liga Națională de Baschet este cel puțin disonantă. Cel puțin așa pare. Întrucât e direct neverosimil ca o competiție modestă să prezinte interes pentru un business pe cât de ilegal, pe atât de lucrativ.
Sistemul închis și nevăzut
Valoarea generată de pariurile ilegale, competițiile trucate și conexiunile dintre crima organizată și sport este estimată la 1,7 trilioane de dolari anual, conform U.N. Office on Drugs and Crime. Chiar dacă incidența meciurilor trucate este mai mică de 1% în cazul sportului ca ansamblu, întoarcerile produse de pariurile ilegale generează un profit uriaș, potrivit europol.europa.eu.
Într-un sistem închis și nevăzut, cvasiobscuritatea mediatică a unei competiții nu va fi niciodată o piedică. Dimpotrivă. Cu atât mai puțin in cazul cluburilor cu o medie salarială de aproximativ 2.000 de dolari. Unde jucătorii vin și pleacă. Plătiți din bani publici, dar fără public.
Greu de înțeles întregul rost. Al clubului, dar și al competiției. În întregimea ei. U-Cluj este excepția din fruntea regulii. Însă nu mai mult decât sferturile Eurocup, a doua competiție continentală. Despre echipa națională, Luxemburg știe mai bine. Însă nepotrivirile au șansa să nu mai fie deloc bizare, daca le înzestrăm cu sensul cuvenit.
Dreptul la atenție
Tocmai de aceea, transmisia întârziată a partidelor LNBM nu este soluția potrivită. În primul rând pentru că eminențele cenușii ale pariurilor ilegale sunt mult mai interesate de semnalul prin satelit decât de cel al stațiilor de cablu. Desigur, LNBM nu corespunde acestui nivel de interes. Poate noua regulă a NBA privind interzicerea utilizării telefoanelor mobile cu 45 de minute înainte de meci și până după conferința de presă ar fi o variantă mai bună. Deși legătura cu NBA este chiar bizară.
Baschetul are nevoie să fie vizibil, pentru că are nevoie de atenție. Așa cum am văzut, anonimatul e un mediu foarte ofertant pentru sistemele închise. Meciurile transmise live delay mai mult închid decât deschid. Și mai mult, baschetul are dreptul să fie vizibil. Iar asta nu se rezumă la transmisiile din campionat. Are dreptul să fie prezent și susținut prin știrile zilei. Pentru deschiderea necesară, dar și pentru cuvenita ieșire din anonimat.
Ne dați sau nu ne dați
Aici și doar aici, comparația cu NBA-ul devine foarte interesantă. Cea mai spectaculoasă competiție baschetbalistică de pe pământ își continuă exilul. După izolarea nefericită din programele nocturne, sub pretextul transmisiilor LIVE, eșuează pe platformele de streaming. Nu că nu ar fi fost deja. Ce-i drept, nu la noi. Partea bună e ca are forța de a supraviețui oricărui experiment.
NBA-ul începe mereu de Halloween. Și da, atât baschetul, cât și sărbătoarea dovlecilor cu ochii în flăcări sunt de inspirație americană. Din pacate, “trick or treat” nu înseamnă “ne dați sau nu ne dați”. Mai ales când darurile se împart în spatele ușilor închise.