„Încă de la 7 luni copiii devin sensibili la diferenţele gramaticale dintre cele două limbi şi le utilizează drept repere pentru a le recunoaşte”, explică Janet Werker, psiholog la Universitatea din British Columbia (Canada), co-autor al acestui studiu publicat în ultimul număr al revistei Nature.
O serie de lucrări precedente realizate de acelaşi psiholog şi de Judit Gervain, lingvist la Universitatea Paris-Descartes (de asemenea co-autor al acestui ultim studiu) demonstrează de asemenea că micuţii se folosesc de frecvenţa cu care le sunt adresate unele cuvinte pentru a stabili o ierarhie a importanţei acestora.
„Spre exemplu, în limba engleză cuvintele +the+ sau +with+ sunt pronunţate mai frecvent decât alte cuvinte, iar copiii învaţă de fapt o limbă prin numărare”, susţine şi Judit Gervain.
„În cazul copiilor din familiile bilingve însă sunt necesare noi strategii de care copii din familiile în care se vorbeşte o singură limbă nu au nevoie. Dacă vorbiţi două limbi acasă, nu vă faceţi probleme din cauza celor mici. Ei sunt dotaţi în mod uimitor cu instrumentele necesare pentru a le înţelege separat”, mai adaugă ea.
De asemenea, studiul menţionează că micuţii crescuţi în medii bilingve se folosesc şi de tonalitatea pronunţării cuvintelor şi de durata lor, pentru a diferenţia între cele două limbi.
