Cotaţiile SIF-urilor pot creşte cu până la 40% pe parcursul unei şedinţe, potrivit reglementărilor Bursei. Dacă preţul atinge variaţia maximă obişnuită de plus (sau minus) 15%, titlurile sunt suspendate pentru câteva minute, iar limita de variaţie este majorată la 25%, după care tranzacţionarea se reia. Aceeaşi secvenţă se repetă la pragurile de 35% şi 40%.
Pragul actual de numai 1%, de deţinere maximă la SIF-uri, a făcut, practic, imposibilă, concentrarea acţiunilor la, poate, cele mai lichide companii de la Bursa de Valori Bucureşti, respectiv controlul de către acţionari a deciziilor strategice ale şefilor SIF-urilor. Aceştia au fost mereu aproape imposibil de schimbat şi nu au fost schimbaţi decat dacă au fost condamnaţi la închisoare sau dacă au fost suspectaţi de fraude.
Trei dintre cei cinci preşedinţi de SIFuri sunt în funcţie de la înfiinţarea acestora. Aceştia au jucat un rol important în negocierile cu Erste Bank privind vânzarea pachetelor SIF-urilor la BCR, care a oprit drumul spre bursă a celei mai mari bănci din România.
Proiectul de lege de majorare a pragului de deţinere de la 1 la 5% a lăsat loc şi speculaţiilor că şefii SIF-urilor pot fi atraşi în jocuri politice, pentru că iniţial au fost numiţi de Guvern. Proiectul a stat blocat la Camera Deputaţilor doi ani după iniţierea sa, în iunie 2009, chiar dacă a fost aprobat de Senat în noiembrie 2009.
Decizia favorabilă a deputaţilor cum nu se poate mai bine, într-unul din momentele cele mai încordate ale Bursei de Valori Bucureşti (BVB), care urmăreşte, la fel cu toate bursele europene, decizia altor deputaţi, cei italieni, privind menţinerea în funcţiei a premierului Berlusconi. Totodată, pieţele europene aşteaptă ca policienii greci să-şi numească premierul, astfel încât să înceapă aplicarea planului de salvare a euro, stabilit acum două săptămâni.
Încordarea se observă şi în diferenţa mare dinter creşterea a indicelui SIF-urilor şi cea a celorlalţi indici.
