Retragerea Cristinei Neagu, așteptată, dar profund nedorită, a punctat cu zgomot momentul crucial al unui an așa cum nu a mai fost. Pentru sportul de la noi, așa cum ni-l dorim a fi. Mesajul ei reprezintă de fapt finalul unei succesiuni de evenimente, cum rar s-au mai articulat vreodată. Decorarea medialiaților olimpici la Palatul Cotroceni, alegerile COSR și rezultatul lor, retragerea celei mai mari handbaliste a lumii. Aceste momente pot fi privite doar împreună.
Privite separat, minutele de maximă audiență ale Cristinei Neagu și cele protocolare de la Cotroceni, nu au nimic în comun. Doar aparent. Ce le leagă este presiunea uriașă descărcată asupra momentului electoral de la Arcul de Triumf. Cum nu se poate mai semnificativ privind “arcul peste timp” din discursul președintelui României. Cum nu se poate mai relevant, dacă le privim împreună pe Mihaela Cambei și Cristina Neagu în momentele diferite ale carierei lor.
Terenul de joacă al politicienilor
Iar sentimentul de mândrie resimțit odată cu acceptarea îngemănată a celor doua imagini de glorie copleșitoare merită a fi respectat. Răzvan Burleanu este vicepreședinte COSR, la fel și Elisabeta Lipă și Camelia Potec. Toți trei prezidați de Mihai Covaliu, simbolul unuia dintre cele mai inteligente sporturi de pe planetă. De fapt, avem reunite, cel mai popular sport din România, cel mai bine condus și cel mai strălucitor.
Dacă am crezut vreodată că sportul românesc a devenit terenul de joacă al politicienilor, așa cum se întâmplă cu fotbalul industrial din Occidentul marilor moguli, a sosit vremea să aflăm că ne-am înșelat. Scuza perenă potrivit căreia în sport nu există suficienți bani de la Guvern se cuvine să dispară. Ca și cum nu ar fi fost.
Sunt bani pentru sport
Foarte mulți. Nu doar cei așteptați din partea Executivului, ci mai ales bani privați. Calea lor spre sport nu e doar colmatată prin paradoxul absenței unei legi întârziate. Mai degrabă pare a fi blocată în numele fluxurilor de bani publici, prioritizate în sens electoral. Pentru că doar 38% din fotbalul Superligii este privat, potrivit uefa.com. În plus, este de notorietate că două treimi din fotbalul Ligii I supraviețuiesc din bani publici.
Și totul, pe fondul celor două repere centrale. Legea potrivit căreia autoritățile locale vor cheltui 30% din banii sportului exclusiv pentru copii și juniori, iar Palatul Victoria va dubla banii direcționați de FRF către cei mai mici dintre fotbaliști. Desigur, din perspectiva programului pilot dedicat sportului în ansamblu.
ANS și Ministerul Sportului
Prilej să ne reamintim că în Franța funcționează cu succes, deși a trecut cu mare greutate, celebra taxă Buffet. Potrivit acesteia 5% din veniturile TV ale primei ligi franceze, Ligue 1, se îndreaptă către celelalte federații din Hexagon, prin Agenția Națională pentru Sport.
Pentru că da, Franța, de care ne leagă multe modele administrative, nu doar olimpice, are și Ministerul Sporturilor și ANS. În același timp. Doar că ANS-ul francez este direct răspunzător nu doar de cheltuirea banilor, ci și de transparență, etică și procese democratice. Si nu pare a fi prea mult.
Mai ales că FRF, direct legată de UEFA și FIFA, este larg deschisă către principiile bunei guvernanțe. Așa cum ar fi probabil și COSR față de o taxă consistentă privind pariurile sportive, devenite deosebit de lucrative în România.
Să plouă cu mingi
Datorită nivelului de management demonstrat de fotbal, includerea președintelui FRF în familia olimpică este firească, spunea Mihai Covaliu, imediat după realegerea sa ca lider al COSR. Generația 28, înainte de Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 2028, așteaptă confirmarea.
Primul semn poate veni chiar toamna viitoare. Un început de an școlar copleșit de mingi revărsate din autocarele federațiilor. De fotbal și baschet, handbal și volei, rugby și polo, tenis și oină. Mai ales că în anul acesta, unul olimpic, nu s-a întâmplat. Dar asta a fost pe 9 septembrie.