“H&M s-a mutat cu producţia în Vietnam. Suedezii confecţionau anual, în România, aproximativ 20 milioane de produse, la şase fabrici din zona Focşani. Pentru toate acestea, H&M era client de bază, care genera peste 50% din comenzi. Noi am fost prima companie din România care a semnat un contract cu H&M, în 1994, când suedezii au intrat pe piaţa locală”, a declarat pentru Business Standard Mihai Păsculescu, proprietarul fabricii de textile Zefir.
H&M acoperea 60% din cifra de afaceri a producătorului de textile Zefir, ceea ce se concretiza prin venituri anuale de cinci milioane de euro, potrivit lui Păsculescu. Acesta spune că relocarea H&M înseamnă pentru subcontractanţii de la Focşani o reducere la jumătate a producţiei, care s-a reflectat automat în concedieri de personal. "C&A, Next, Lindex, Kiabi sau Marks&Spencer au plecat în Bangladesh sau Pakistan, pentru că forţa de muncă este mai ieftină, iar la «putere» se află dolarul”, spune Sorina Plăcintă, proprietarul firmei Sorste din Focşani. Proprietarul Zefir subliniază că fabrica de confecţii de la Bârlad, care lucra pentru Marks&Spencer, şi-a redus drastic capacitatea de producţie.
"Dacă nu compensează pierderile prin găsirea altor clienţi, singura soluţie este să construiască branduri proprii, pe care să le lanseze pe piaţa locală. Lohn-ul a fost un rău necesar pentru textiliştii din România, pentru că toate aceste companii străine care au venit au adus know-how, organizare şi tipuri de management inovatoare.
După atâţia ani de lucru în acest sistem, companiile româneşti au acumulat destule cunoştinţe încât să poată lansa propriile colecţii la standarde de calitate concurenţiale cu cele străine”, a menţionat Păsculescu. "Spre exemplu, compania Roşca Tex a rămas cu 500 de angajaţi din 2.500, după ce a pierdut H&M. Sorste Focşani şi Certimpex, alte două firme locale care lucrau pentru suedezi, sunt în aceeaşi situaţie. Mai mult de jumătate din afacerile acestor companii erau aduse de contractele cu H&M”, adaugă proprietarul fabricii Zefir.
Costurile fixe, cu energie, gaze, transport şi personal ale companiilor româneşti de textile sunt, potrivit mai multor jucători din piaţă, cu până la o treime peste media europeană şi peste costurile practicate în statele asiatice.
"Contractarea cererii şi a consumului a obligat marile branduri internaţionale să adopte o politică foarte strictă de reducere a costurilor şi, implicit de reorientare a producţiei către ţări în care costurile de fabricaţie şi mâna de lucru sunt mai ieftine. Cei care nu au ieşit din piaţa locală, şi-au redus simţitor nivelul producţiei, cum este exemplul Zara sau Etam”, a spus Maria Grapini, proprietarul producătorului de textile timişorean Pasmatex şi preşedintele Federaţiei Patronale a Industriei Uşoare (FEPAIUS).
