„Din cauza problemelor structurale, episoade de volatilitate excesivă pe piaţa valutară pot pune în pericol obiectivele privind stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară. Din această cauză, ar putea fi optim ca banca centrală să menţină intervenţiile dedicate exclusiv combaterii episoadelor de volatilitate excesivă a ratei de schimb”, susţine Lucian Croitoru în studiul „Lichidtatea, atacul specualtiv din octombrie 2008 şi reputaţia băncii centrale”.
Potrivit consilierului guvernatorului BNR, orizontul problemei reputaţiei băncii centrale se întinde până la data adoptării euro, atunci când riscul ratei de schimb leu-euro dispare. Până atunci, odată încheiată criza economică internaţională, banca centrală ar putea să decidă, din nou, eliminarea totală a intervenţiilor pe piaţa valutară „pentru a maximiza o funcţie obiectiv derivată dintr-o funcţie de utilitate care maximizează bunăstarea”.
Croitoru arată că numeroasele intervenţii pe piaţa valutară au consolidat reputaţia băncii centrale privind sensibilitatea sa referitoare la magnitudinea deprecierii/aprecierii leului.
„Ameliorarea acestei reputaţii ar permite agenţilor economici să evalueze corect riscurile ratei de schimb şi nivelul optim al variabilelor care depind de mărimea acestui risc, cum ar fi nivelul datoriei externe şi investiţiile în sectoarele bunurilor comerciabile (tradable). O ameliorare a reputaţiei a apărut în perioada noiembrie 2005-iulie 2007, când BNR nu a intervenit pe piaţă. Dar, odată cu declanşarea crizei financiare internaţionale, BNR şi-a reluat intervenţiile pe piaţa valutară”, mai spune Croitoru.
În studiu se precizează că cele mai multe vânzări nete care au depăşit 2% din rezerve au avut loc într-un număr de 10 luni din perioada 2008-2010, în condiţiile crizei financiare internaţionale şi a crizelor guvernamentale şi politice din perioada 2009-2010.
De asemenea, în perioada 2008-2010 s-au vândut 83,7% din totalul vânzărilor de valută efectuate de banca centrală în perioada 1999-2010, restul de 16,3% vânzându-se în perioada 1999-2004, se mai spune în document.
„Celelalte vânzări nete care au depăşit 2% din rezerve s-au efectuat în 7 luni (41% din numărul de luni) din perioada 1999-2004, în special pentru a suplini ajustările structurale insuficiente în raport cu obiectivele dezinflaţiei. În această perioadă s-au vândut 16,3% din totalul sumelor vândute de banca centrală în perioada 1999-2010”, arată studiul.
Cele mai multe cumpărări nete mai mari de 2% din rezerve (efectuate în 43 din 50 de luni, adică în 86% din cazuri) au avut loc în perioada 1999-2004, în principal pentru a compensa, prin deprecieri competitive, lipsa de ajustări în sectorul exportator. În această perioadă s-au cumpărat 59,6% din totalul cumpărărilor efectuate de banca centrală în perioada 1999-2010. După adoptarea strategiei de ţintire a inflaţiei, în august 2005, banca centrală a cumpărat 28,3% din totalul cumpărărilor se mai precizează în studiu.
În studiu se precizează că opiniile exprimate aparţin autorului şi nu reflectă, în mod necesar, viziunea Băncii Naţionale a României.
