Un document semnat de ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, Tanczos Barna, arată că în situația actuală România are dificultăți în a-și manageria demeniul deșeurilor și pentru ca țara noastră să nu mai fie groapa de gunoi a Europei este necesară luarea unor măsuri restrictive față transferurrile de deșeuri, limitând posilitățile extrem de mari care există acum de intrare în spațiul românesc, iar aceste modificări trebuie să aibă o formă care să nu intre totuși în coliziune cu principiile care guvernează comunitatea europeană în largul ei.
Pe relația statele UE-România, au fost identificate modalități de operare diverse, pe fluxuri utilizate pentru transfer de deșeuri, îndeosebi pe fluxuri cunoscute de intrare din spațiul Schengen în spațiul românesc, în special pentru anvelope uzate – deșeu, acumulatori auto uzați, vehicule scoase din uz, haine/materiale textile uzate, dar și deșeu din plastic, deșeuri de echipamente electrice și electronice care conțin plastic, alte tipuri de deșeuri de plastic/cauciuc (adică aproape tipurile de plastic PET, HDPE, PVC, LDPE, PP, PS, OTHER/PET, PE-HD, V, PE-LD/LLDPE, dar și alte tipuri și categorii de deșeuri, inclusiv deșeuri medicale sau rezultate din practică medicală.
Cine aduce gunoaie în România
Pentru deșeurile enumerate mai sus, în special deșeurile din plastic sau cu conținut mare de plastic, expeditorii au fost identificați ca fiind atât societăți comerciale sau persoane fizice străine cât și societăți comerciale înființate de cetățeni români (unele cu posibile ramificații în zone de crimă organizată) cu sediul social în spațiul românesc. Conform documentului, este foarte greu să se facă diferența între unele tipuri de deșeuri și bunuri second hand, bunuri folosite, materii prime, produse secundare, produse intermediare, mai ales pe loc în punctul de trecere frontieră, fiind dificil să se probeze acest fapt. Totodată este dificil de susținut în instanță probe valabile fără dubiu, fără un aport considerabil al unor institute/laboratoare cu competențe și expertiză de analiză și interpretare a probelor prelevate, acolo unde este cazul.
Citește și: Primăria plătește 150 de lei pentru fiecare fotografie cu oameni care aruncă gunoi pe stradă
Presiune la graniță
Un factor deosebit de important este costul acestui tip de analize și faptul că la punctele de frontieră dinspre spațiul Schengen, de și la granițele României cu state non UE, au fost identificate în perioada 2015-2021, relativ multe tentative de penetrare a spațiului românesc cu încărcături diverse, care nu sunt însoțite de dovezi transparente ce reprezintă o marfă sau un deșeu/deșeu periculos, cu toată documentația legală minim necesară. Neconcordanțele frecvente au constat în completarea greșită (uneori intenționat) a datelor din actele ce însoțeau transporturile sau neconcordanța între ce era declarat a fi în încărcături și ce se află în realitate în acele încărcături, respectiv lipsa unor facilități reale de reciclare/valorificare la destinatar, așa cum reiese din controalele pe care Ministerul Mediului, Aperlor și Pădurilor, prin intermediul Gărzii Naționale de Mediu, le realizează sistematic în cadrul planului național de control.
Statul păcălit, gunoaie aruncate care încotro
Astfel, o parte din societățile comerciale din România solicită anumite tipuri/categorii de deșeuri, exclusiv în vederea valorificării, însă se dovedește a nu avea întotdeauna fluxuri tehnologice adecvate, atât cantitativ, cât și calitativ, în conformitate cu standardele impuse.
Citește și: PANDEMIA gunoaielor: Un mare oraș este în situație critică
Pe parcurs, aceste deșeuri pot ajunge să fie eliminate într-un fel sau altul (fie mascat/disimulat la coincinerare în fabrici de ciment, fie la derversare de ape uzate cu conținuit de plastic microparticule, în canalizări etc., fie la depozitare în depozitele de deșeuri) ceea ce constituie infracțiune, conform prevederilor legale din România.
Toate aceste situații administrative sau cu caracter penal după caz, evident la nivel de suspiciuni cu indicii relevante, până se concretizează elementele care conturează fără echivoc carcacterul penal, urmează traseul instituțional legal, urmând ca la momentul emiterii unor decizii definitive și irevocabile în instanțe, să fie comunicate public.
Până în prezent au fost întocmite peste 50 de dosare penale pentru transferuri ilegale de deșeuri, iar pe de altă parte au fost extrem de numeroase cazurile în care nu s-a permis accesul pe teritoriul României cu încărcături care nu îndeplineau standardele de acceptare.
Costuri mai mici în România
Costurile semnificativ mai scăzute în România pentru tratare/valorificarea/reciclarea deșeurilor, inclusiv a deșeurilor din plastic provenite din spațiul european constituie un ”stimulent economic” important pentru expedierile ilegale de deșeuri spre România. Deșeurile traversează spațiul Schengen, fără a fi verificate, iar autoritățile naționale competente românești au identificat o presiune în plus în a efectua controale de depistare/identificare în special pe rutele cunoscute – ca fluxuri de transport deșeuri deoarce ”filtrerele la intrare” nu mai includ și controlul specific de vamă la granițele naționale/intracomunitare, pe zona principală de intrare – vest. Această diferență se vede mult mai bine în Portul Constanța, pe zona de intrare – est, unde deoarce încă există controlul specific vamal, aceste transferuri ilegale de deșeuri pot fi identificate mult mai eficient, inclusiv cu ajutorul Gărzii de Coastă din cadrul Poliției de Frontieră Române.
Probleme noi pentru autorități
În ultima perioadă au fost identificate probleme comune noi, cu care se confruntă atât autoritățile române dar mai ales cele europene, având în vedere impunerea și menținerea de către China a unor restricții mult mai stricte, în ceea ce privește interzicerea importului a mai multor tipuri și categorii de deșeuri de la deșeurile din plastic, de uz casnic, până la hârtie nesortată și materiale textile reciclate și, mai ales, a celor din industria metalurgică pe teritoriul chinez (însă, probabil interdicția nu se aplică în facilitățile pe care China le deține direct sau prin interpuși în restul lumii, inclusiv cele din Europa).
Astfel că, în mod natural, piețele, inclusiv piața deșeurilor, se reconfigurează teritorial căutând noi soluții, inclusiv o relocare a activităților de reciclare prin investiții masive asiatice în societăți europene care însă ar trebui să grativese în principal în zona economiei circulare și cu recuperare majoră de materii prime valoroase, dar în mod corect și nu disimulat.
Probleme cu China
Documentul arată că spațiul românesc, în general, din cauza faptului că aparține spațiului balcanic, va fi supus unor presiuni în creștere, în sensul în care vor fi/și deja au început să fie mai multe solicitări de ”reciclare” pentru deșeurile care în mod normal provenind din vest ar fi fost destinate, în principiu, procesărilor Chinei (așa cum se întâmplă cu traficul de deșeu de plastic în creșter epentru Bulgaria, mai precis pentru fabricile de ciment bulgare). În principiu, România este țara de destinație pentru deșeul de plastic sau cu conținut mare de plastic provenit din zona europeană, este țară de tranzit, dar este și țară de expediție, în special pentru China, însă aceast în cazul deșeurilor provenite din industria metalurgică națională, caz în care se înregistrează inclusiv retururi de așa zisă ”marfă”, în fapt deșeuri, cu precădere din China-Hong Kong, Malaiezia ș.a.m.d. și pentru care sunt încă în curs de cercetare mai multe dosare penale.
În ceea ce privește relația autorităților competente române cu autoritățle competente europene, dar și internaționale, aceasta funcționează în termenii unei cooperări bazate pe schimb de informații, informări reciproce în cazurile transferurilor ilegale sua suspiciunilor de transferuri ilegale.
Același lucru într-o oareceare măsură poate fi spus și despre corespondența cu autoritățle competente chineze și malaiezieni, însă neavând o obligație de aplicare a Regulamentului UE 1.013/2006, din partea asiatică sunt identificate anumite sincope în aplicarea acestuia și inclusiv a prevederilor generale ale Convenției de la Basel privind acțiunile eventuale de take back a ”mărfurilor” care sus suspicionate a fi de fapt deșeuri.
Facilitățile economice care rezultă din structura costurilor asociate operațiunilor de valorificare din România constituie o mare oportunitate pentru expedierile legale, dar mai ales ilegale de deșeuri în Românai (costurile semnificativ mai scăzute pentru tratarea deșeurilor constituie un stimulent economic important pentru expedierile ilegale de deșeuri în special).
Ce se întâmplă dacă vom ajunge în Schengen
Eventuala aderare a României la spațiul Schengen va genera o modificare a structurii de control și verificare la granițele României cu statele UE, urmând ca acest tip de controale specifice să se desfășoare în interiorul statului (autoritățile naționale competente vor avea presiune în plus în a efectua în special pe rutele cunoscute – ca fluxuri de transport deșeuri – Poliția Rutieră/Garda Națională de Mediu pe o distanță eventuale 10-30 km în interiorul statului – exemplul Germaniei) deoarece punctul de contro trecere frontieră nu vor mai exista.
Dacă standardele și capacitățile de reciclare/valorificare din România nu vor fi adecvate, atât cantitativ cât și calitativ, riscurile potențiale pentru sănătate și mediu vor avea implicații foarte grave pe termen lung în primul rând pentru lucrătorii din industria deșeurilor cât și pentru cetățeni. Autoritățile competente de mediu – Garda Națională de Mediu în special – vor trebui să asigure echilibrul între solicitările externe de transfer și capacitățile reale de valorificare interne și de aici rezultă o necesitate a întăririi capacității Gărzii Naționale de Mediu, atât din punct de vedere al interconectării cu toate autoritățle responsabile de transfer deșeuri cât și ca personal cu drept de control (comisari specializați). Totodată, este imperios necesar un sistem adecvat de statistică/raportare privind mișcările reale de deșeuri spre România.
Diferențe între statele europene
Diferențele de punere în aplicare și interpretare din statele membre nu au dus la creearea unei piețe comune pentru utilizarea și reciclarea deșeurilor, fiind necesar un efort comun pentru a se asigura o punere în aplicare uniformă a Regulamentului Transfer Deșeuri, punând accent deosebit pe deșeurile periculoase (faptul că de la 1 ianuarie 2016 au fost eliminate/modificate constrângeri specifice prevăzute în RTD cu privire la notificare/raportare este necersară urgentarea aplicării unor sisteme software și aplicațiilor din România care să interconecteze toate autoritățile responsabile de transferul deșeurilor și care să poată urmări în timp real nu doar rute pe care se deplasează autovehiculul sau trenul dar și istoricuul notificării actele care au stat la baza emiterii acordului de transport, cantitatea pentru care s-a solicitat acordul, cantitatea care a fost introdusă în țară la momente diferite de timp, momentul exact al introducerii deșeurilor în instalația de valorificare).
O vulnerabilitate extrem de mare
O vulnerabilitate extrem de mare este eliminarea acestei Notificări (un document foarte complex și complet care durează mult să fie obținut) inclusiv pentru deșeurile ”verzi” nepericuloase (așa cum a fost până în 2015 când era necesară notificarea chiar și pentru deșeurile nepericuloase existând astfel statistici minimale) deoarce majoritatea celor care vor să eludeze legea merge pe nedeclararea adevărului și falsificarea documentelor care însoțesc deșeurile.
”Deșeurile verzi”
Sunt astfel declarate deșeuri ”verzi” care merg doar însoțite de documente simple de informare tip Anexa VII, însă în fapt, ele au caracter periculos și ar trebui să fie însoțite de documentul de Notificare. Exemplul edificator este transferul de deșeuri de plastic către fabricile de ciment.
În fapt, există plastic mult în gunoiul adus, însă nu este un plastic așa cum e prezentat, spălat, uscat, tocat, presat. De multe ori sunt pur și simplu recipiente de plastic murdare, luate direct din pubele, uneori pe jumătate pline cu lichide (iaurt sau sucuri etc.), deci este un deșeu menajer exact cum este el în pubela de gunoi, ”colectat selectiv”, de exemplu, în zona Italia. Practic, autoritățile consideră că acel conținut al pubelelor/containerelor stradale este ridicat, dus într-o locație, presat și expediat la fabricile de ciment pe post de combustibil alternativ cu cod de deșeu ”verde”, în vederea valorificării prin conincinerare. Pentru deșeurile periculoase notificate există statistici care gesitionează documentel de notificare.
Deocamdată, pentru deșeurile declarate verzi, nu există statistici clare nemaiexistând obligativitatea de a ”anunța” intenția de transfer a acestor tipuri și cantități de deșeuri în România, deci verificarea uno cantități reale transferate/importate/exportate.
