Au trecut doi ani de când CEO‑ul Fiat, Sergio Marchionne, şi‑a făcut apariţia la sediul Chrysler de lângă Detroit, o clădire de mărimea unui terminal de aeroport, pentru a se adresa angajaţilor demoralizaţi. Erau la fel de sceptici ca şi restul industriei auto în privinţa recent instalatului lor CEO italo‑canadian, îmbrăcat în pulover şi sudând ţigară de la ţigară, ca şi a misiunii sale de a salva Chrysler, companie cu un consum de un miliard de dolari pe lună.
Mai mult şi mai mult
Să derulăm filmul pe repede înainte până în prezent, când Chrysler se distinge ca o neverosimilă oază de lumină într‑o economie americană care încă se zbate în întuneric. Nu numai că firma înregistrează o creştere a vânzărilor mai mare decât rivalii săi, dar îşi şi plăteşte datoria de 7,6 miliarde de dolari, din împrumuturi de la statul american şi cel canadian, cu mult înainte de termen. Aşa încât, la începutul lui iunie, când preşedintele Obama, cel care aprobase riscanta soluţie salvatoare şi fuzionarea cu Fiat, a vizitat fabrica Chrysler din Toledo, Ohio, unde se face Jeep Wrangler, a lăsat impresia că face turul de onoare al învingătorului. „Am pariat pe voi“, le‑a spus Obama lucrătorilor. Citește articolul
