Pe scurt, procurorii sustin ca nu existau reguli scrise, general aplicabile, care sa stabileasca criterii de prioritizare a platilor. Taierile drastice de fonduri din 2010 a dus la rezilierea multor contracte, iar platile in contul celor ramase erau vitale pentru supravietuirea firmelor care executau lucarile prin credite bancare. Procurorii noteaza in rechizitoriu ca „decizia de efectuare a platilor sau de reziliere a contractelor apartinea in toate situatiile personal ministrului”.
Redam pasajul din rechizitoriu in care procurorii descriu mecansimul mitei:
„In perioada 2010 – 2012, Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului finanta lucrari publice derulate in cadrul mai multor programe, dintre care cele mai importante erau <<Schi in Romania>> (gestionat de Directia de Dezvoltare in Turism1), lucrarile publice in infrastructura (gestionate de Directia Generala Lucrari Publice) si investitiile cu caracter social (derulate de Compania Nationala de Investitii – CNI).
Cititi mai multe pe Hotnews.ro.
