Precum în presa clasică, la fel şi în online. Autoreglementarea este, de altfel, subiectul în jurul căruia gravitează negocierile lansate, la Berlin, de către Ministerul federal de Interne cu reprezentanţii asociaţiilor ce se ocupă de protecţia datelor private şi a consumatorilor şi cu firmele care, prin platformele de internet deschise publicului, au acces la informaţii considerate sensibile despre clienţii lor. Scopul principal al întâlnirilor este elaborarea unui cod de conduită autoasumat de administratorii reţelelor de socializare, scrie Deutsche Welle.
Aşteptând „codul de conduită”
Germanii s-au dovedit, în special în epoca internetului 2.0, extrem de sensibili la modul în care le sunt expuse datele personale. Nu mai departe de începutul acestei toamne: responsabilul pentru protecţia datelor din landul Schleswig-Holstein a obţinut prin decizie judecătorească închiderea paginilor de Facebook ale tuturor instituţiilor subordonate Executivul de land (în paranteză fie spus, tocmai cabinetul premierului regional, refuză să pună în practică această măsură).
Cam în aceeaşi perioadă a avut loc şi o primă întrevedere între ministrul federal de Interne, Hans-Peter Friedrich, şi principalul lobbist al Facebook în Europa, Richard Allan, ocazie cu care cei doi declarau că s-au înţeles cu privire la instituirea, de către platforma de socializare, a unui regulament intern de lucru privind modul de operare cu datele clienţilor. Între timp, însă, Facebook nu a dat nici un semn că ar fi început să lucreze la respectivul „cod de conduită”, scrie Deutsche Welle.
Nu este prima oară când platforma ce susţine cea mai celebră reţea de socializare promite autoreglementare şi lasă lucrurile neschimbate. În luna iunie, comisarul european pentru Agendă Digitală, Neelie Kroes, îşi exprima regretul faţă de superficialitatea cu care Facebook şi alte site-uri de acelaşi gen au dat curs unei înţelegeri (intitulată „Safer Social Networking Principles”) convenite pentru a limita expunerea minorilor care utilizează asemenea platforme. În fapt, regretul exprimat de Kroes este un mod voalat de a spune că discuţiile dintre antreprenorii online şi instituţiile europene nu s-au concretizat în nici un fel.
La începutul lunii trecute, ministrul federal german pentru Protecţia Consuamtorului, Ilse Aigner, a zburat la Washington, ocazie cu care s-a întâlnit cu Marne Levine, responsabila pentru relaţia cu lumea politică în staff-ul Facebook (altfel spus, lobbistul reţelei de socializare). Mesajul lui Aigner pentru Levine: în Germania, stocarea de date este deja în sine o problemă; cu atât mai complicată devine situaţia când cineva foloseşte informaţiile culese în scopuri comerciale. Transparenţa este regula fundamentală: clienţii trebuie să poată vedea ce se întâmplă cu datele lor.
Prea multă democraţie?
Când, pe o pagină oarecare, un utilizator de Facebook apasă butonul „îmi place”, informaţia este afişată automat pe pagina lui de Facebook. În plus, se generează un impuls informatic (cookie) transmis către serverul platformei, unde, stocat împreună cu alte asemenea „cookies”, permite analizarea preferinţelor respectivului utilizator şi conturarea profilului de consumator – ceea ce, desigur, înlesneşte antreprenorului Facebook optimizarea vânzării spaţiului de publicitate de pe platforma socială pe care o administrează. Or, aşa ceva contravine viziunii şi legislaţiei germane despre protecţia sferei private. Săptămâna trecută, însă, într-o audiere în faţa Bundestagului, Richard Allen le-a reamintit parlamentarilor de la Berlin că Facebook îşi are sediul la Dublin, ceea ce obligă la respectarea limitelor comunitare în materie de intimitate a consumatorului. În traducere liberă: Facebook nu se supune, din Irlanda, regulilor Germaniei – dar nu-i nimic, putem să ne mai vedem la un pahar de vorbă.
Spre deosebire de Facebook, Google a lansat, pentru reţeaua proprie de socializare Google+, o campanie de informare menită să încurajeze recursul la discernământ în împărtăşirea propriilor date. Gestul celor de la Google, venit cel puţin aparent în întâmpinarea autorităţilor germane, se doreşte mai degrabă a fi un mesaj: lăsaţi clienţii să decidă singuri cât sunt dispuşi să se expună. Ceea ce nici nu sună neapărat rău – şi nu necesită mai mult decât un exerciţiu de discernământ.
Mulţi dintre analiştii pieţei online din Germania pun la îndoială eficienţa autoreglementării. De pe poziţia de cvasi-monopol pe care o deţine Facebook pe piaţă, în absenţa unei alternative pentru consumatori (căci – nu-i aşa? – „toţi prietenii mei trăiesc deja pe Facebook” şi „dacă nu eşti pe Facebook nu exişti”!) şi pe fondul antecedentelor, este de aşteptat ca reţelele de socializare să mimeze pe mai departe bunele intenţii, pe care, ulterior, să le tragă pe o linie moartă, pentru a le scoate, eventual, la paradă, când li se va cere iarăşi socoteală. Până la urmă, reţelele de socializare pot fi sigure de un lucru: oricâtă exasperare vor stârni în rândul autorităţilor federale, acestea din urmă nu vor recurge niciodată la măsura radicală de a le interzice.
