Lumea parcă a înnebunit în ultima săptămână, urmărind cu fervoare, lăcomie şi apoi alarmă cursul sinuos al acţiunilor Facebook după recenta ofertă publică iniţială (IPO). Dar chiar dacă preţul a scăzut de la 42 de dolari la deschidere până în jur de 32 de dolari în ultimele zile, debutul dezamăgitor tot a adus Facebook aproape 100 de miliarde de dolari.
MISIUNI ŞI GENERAŢII. De ce a ajuns această listare un adevărat reper cultural? Oare din cauza tinereţii CEO‑ului Mark Zuckerberg, 28 de ani? Să fie faptul că jumătate dintre americani şi 900 de milioane de oameni de pretutindeni din lume îşi petrec o parte considerabilă din viaţă pe Facebook? Sau să fie vorba de ciocnirea generaţiilor, din cauza vitezei cu care tehnologia ne transformă stilul de viaţă?
O mişcare ce poate fi privită din perspectiva unei reacţii, plină de semnificaţii, de împotrivire a vechii gărzi în faţa noului, cu doar trei zile înaintea IPO, a fost decizia General Motors de a-şi opri publicitatea de pe Facebook. GM spune că a ajuns la concluzia că reclamele pe Facebook nu vând destule maşini. Era ca şi cum fostul simbol al industriei americane ar fi surâs dispreţuitor în faţa tinerei companii, ca un aristocrat ce respinge unei debutante ariviste orice şansă de succes.
Gigantul auto a ridicat astfel pentru mulţi un steag de avertizare privind evaluarea stratosferică a Facebook şi a aruncat un aer de incertitudine asupra listării. Dacă cel de‑al treilea advertiser american ca mărime se retrage, cum vor putea creşte profiturile Facebook suficient de repede ca să justifice o evaluare a acţiunilor de peste 100 de ori mai mare decât profitul anual de un miliard de dolari?
De fapt, majoritatea marilor clienţi de publicitate şi‑au majorat cheltuielile pe Facebook. Marele concurent al GM, Ford, a adoptat o poziţie diametral opusă. Jim Farley, vicepreşedinte pentru marketing global, era entuziast: „Astăzi ştiu că ceea ce trebuie să fac este să iau o parte din buget şi să creez o campanie de media socială cu şase luni înainte de lansarea unui vehicul”. David Eastman, CEO al agenţiei de publicitate JWT America de Nord, este pe aceeaşi linie: „Facebook este singura din grupul celor patru – Google, Apple, Amazon, Facebook – care îţi poate confirma identitatea în online. Şi poate fi foarte important să-ţi dai seamna cum poţi monetiza acest lucru”.
În acest timp, la Facebook, sute de ingineri, inclusiv Zuckerberg, au petrecut noaptea dinaintea IPO într‑un maraton al hackerilor, lucrând la noi produse, ca să transmită mesajul „lucrurile nu se schimbă pe aici”. Acelaşi lucru l‑a subliniat CEO‑ul în tricou şi glugă la bursa din New York. Zuckerberg ştie că cea mai mare provocare este să reziste la presiunile pe termen scurt de pe Wall Street şi a spus după debutul tranzacţiilor că „misiunea Facebook nu este să fie o companie publică. Misiunea noastră este să facem lumea mai deschisă şi mai conectată”.
DONAŢII ŞI GARANŢII. Aşa o fi, dar gândiţi‑vă puţin cum este să ai de cheltuit câteva miliarde de dolari în ziua de azi. Puneţi‑vă în pielea lui Mark Zuckerberg, a cărui maximă extravaganţă a fost o casă de şapte milioane de dolari în Palo Alto, lângă serviciu. A ajuns acum printre cei mai bogaţi oameni din lume, în poziţia de a găsi un loc unde să-şi plaseze toată agoniseala.
Va înfiinţa o fundaţie, ca Bill Gates? Se va răsfăţa cu un iaht, ca celălalt fondator al Microsoft, Paul Allen? Va salva Grecia?
Dacă are consilieri buni – şi îi ascultă – probabil că va merge „la siguranţă”, în aceste vremuri de nelinişti economice globale, crede analistul pieţei de capital Barry Ritholtz. Asta înseamnă să-şi diversifice deţinerile, în loc să le lase pe toate la Facebook.
„Credeţi sau nu – şi asta este o problemă reală – de fiecare dată când cineva de pe planeta asta face primul miliard de dolari, sfatul este întotdeauna să creeze o plasă de obligaţiuni foarte conservatoare”, spune Ritholtz. Ideea este să „monteze acel miliard în aşa fel încât indiferent ce se întâmplă cu Facebook, pentru restul eternităţii, să poată să câştige între 20 şi 40 de milioane de dolari pe an, net”.
Odată ce a garantat banii de facultate pentru câteva generaţii de Zuckerbergi, neobişnuit de tânărul miliardar poate să înceapă să se gândească la moştenirea lui. Deşi deloc extravagant, fondatorul Facebook a făcut deja câţiva paşi în această direcţie. În 2010 a ieşit în evidenţă cu două acţiuni filantropice: a donat 100 de milioane de dolari şcolilor publice din Newark, New Jersey, şi li s‑a alăturat lui Gates şi Warren Buffett, semnând un angajament că va dona jumătate din averea sa în scopuri caritabile.
LUX ŞI IMAGINE. „Multă lume o să facă coadă ca să‑i spună care este cea mai importantă problemă globală, încercând să‑l convingă să-şi aloce resursele filantropice”, afirmă Melissa Berman, preşedinta Rockefeller Philanthropy Advisors. A văzut deja destui care au ajuns peste noapte titani ai lumii tehnologice şi şi‑au aruncat averile în proiecte dubioase. Recomandarea ei: ia‑o încet şi documentează‑te.
O parte din generozitatea lui Zuckerberg se va îndrepta probabil spre start‑up‑uri tehnologice ca al lui. Cu doi ani în urmă, a făcut o donaţie nespecificată reţelei sociale open‑source Diaspora. De altfel, investiţiile în domeniu sunt de rigoare pentru miliardarii din Silicon Valley: cofondatorul şi susţinătorul său timpuriu, fostul său coleg de grupă de la Harvard, Eduardo Saverin, care a renunţat recent la cetăţenia americană (salvând astfel cel puţin 67 de milioane de dolari din impozite), a anunţat că va investi, din noul lui sediu singaporez, în această direcţie. Fondatorul Napster Sean Parker, unul dintre primii investitori în Facebook, un miliardar care a devenit şi mai bogat săptămânile astea, a investit în start‑up‑ul de muzică Spotify.
Parker a devenit faimos pentru felul în care se răsfaţă cu costume fabuloase, locuinţe exorbitante şi alte lucruri frumoase. Zuckerberg, care omoară cu mâna lui animalele pe care le mănâncă (ca să aprecieze mai bine faptul că o creatură a murit ca să poată el trăi – n.r.), ar putea învăţa de la Parker gustul pentru lux. „I‑aş spune să pună deoparte 10 miliarde de dolari pentru a cumpăra artă în următorii 20–25 de ani”, precizează Judith Selkowitz, preşedinta firmei Art Advisory Services din Manhattan. Şi sugerează o lucrare a pictorului de secol XVI Paolo Veronese, „două sau trei picturi de Picasso din anii ’40”, şi „aproximativ 50 de picturi ale unor artişti emergenţi”. Ritholtz sugerează echipe sportive şi maşini de colecţie, două domenii care au avut performanţe bune în ultimii ani.
Din postura ei de guru televizat al investiţiilor, Suze Orman speră că Zuckerberg se va folosi de influenţa pe care o are pentru a ajuta cei aproape 100% dintre americani mai săraci ca el să înveţe măcar puţin mai multe despre finaţele lor personale. În afară de asta, liber la program: „Mark”, spune ea, „eşti acum multimultimultimiliardar. Poate investeşti într‑o fabrică de treninguri cu glugă, ceva. Pune‑i un logo. Ceva care să te ajute să ridici standardele imaginii tale”.
