Câmpuri întinse, colorate în fel şi chip, parcă de un pictor nebun, ici, colo câte o biserică din piatră şi drumuri şerpuitoare care te duc şi te tot duc spre sate şi oraşe cu oameni primitori. Schiţat în câteva linii, cam aşa arată portretul regiunii Centre-du-Québec, parte a provinciei canadiene Québec. Aici se face turism şi agroturism în adevăratul sens al cuvântului. Lumea este atrasă de natură, de condiţiile oferite în pensiuni şi hoteluri, dar şi de varietatea evenimentelor culturale. În puţine cuvinte, tot ce se face este rezultatul cultivării unei „plante miraculoase” numită bun-simţ. Statul nu-l jupoaie pe contribuabilul din zonele rurale, ba dimpotrivă, încearcă să-i uşureze viaţa, iar omul de la ţară ştie cum să-şi rânduiască treburile în gospodărie înainte de a trece pe la cârciumă.
Provincia canadiană Québec, după Franţa cel mai întins teritoriu din lume populat de francofoni, este împărţită în 17 regiuni administrative. Centre-du-Québec a fost creată oficial în iulie 1997, înlocuind vechea regiune Mauricie-Bois-Francs şi cuprinde 84 de municipalităţi şi două comunităţi de amerindieni, cu aproximativ 220.000 de locuitori, adică 37% din populaţia provinciei.
Activitatea economică regională se concentrează în jurul sectorului agroalimentar şi al celui de producţie, Centre-du-Québec fiind renumită în America de Nord ca pionier în recuperarea şi reciclarea materialelor reziduale. Măcar în treacăt merită amintit că familia Lemaire a fondat aici, cu peste 40 de ani în urmă, compania Cascades, care produce hârtie din materiale reciclabile. O firmă în expansiune globală.
Dacă noi ne tot batem capul, fără prea mare folos, pentru a identifica un slogan care să promoveze România ca destinaţie turistică, alţii se descurcă repede şi eficient. „La route est belle” (“Drumul e frumos”) este deviza Centre-du-Québec şi nu este nicidecum înşelătoare. Turistul are ce vedea, ce mânca (bio) şi unde se odihni, indiferent cu ce călătoreşte – cu maşina, cu motocicleta sau cu bicicleta – şi indiferent de anotimp – iernile aspre sunt depăşite cu bine prin practicarea în masă a sporturilor de sezon. Vara şi toamna să tot călătoreşti printre arborii cu frunze verzi, roşii, portocalii şi galbene. La Victoriaville, oraş botezat după numele fostei regine a Marii Britanii, te aşteaptă Festivalul internaţional de muzică modernă. La Drummondville dai de „Mondialul culturilor”, unde întâlneşti artişti din toată lumea, dar şi de alte festivaluri agroturistice, ecologice sau sportive. Acestea aduc bani în comunităţile locale, aşa cum aduce Festivalul brânzeturilor fine din Victoriaville, în cadrul căruia sunt prezentate anual peste 80 de sortimente. Oamenii vin aici să cumpere produse naturale şi să se relaxeze pe terasele micilor cafenele, aşa cum mai găseşti doar prin orăşelele franceze. Nord-americanii, occidentalii şi asiaticii pasionaţi de călătorii nu ratează nici priveliştea lacului Saint-Pierre, cu o varietate impresionantă de floră şi păsări migratoare.
Autorităţile ştiu să pună în valoare orice avantaj natural şi să scoată bani frumoşi de pe urma lui. N-ai impresia că ţi-a băgat cineva mâna în buzunar, ci că ai investit o sumă în amintiri pe care le vei păstra toată viaţa în suflet.
Dar a venit vremea să vă ofer şi câteva elemente de context, pentru a pătrunde mai uşor tainele părţii franceze a Canadei.
Québec este cea mai mare provincie din Canada, cu o populație de aproximativ opt milioane de oameni. Cei mai mulţi trăiesc în jurul fluviului Saint Laurent, unde se află capitala Ville de Québec, precum şi oraşul Montréal, centrul economic al provinciei şi cândva al întregii Canade. În Québec, franceza este singura limbă oficială, încă din 1974, iar ca o curiozitate pentru cei care nu cunosc rivalitatea istorică dintre coloniştii francezi şi britanici, există inspectori lingvistici care verifică folosirea limbii franceze în spaţiile comerciale. Pentru o înţelegere corectă a situaţiei politice din această parte a lumii, trebuie spus că în anii `80 şi `90 s-au desfășurat două referendumuri pe tema separării Québecului de Canada. La ultimul dintre ele, organizat în 1995, separatiştii au pierdut la câteva zeci de mii de voturi şi au acuzat emigranţii că ar fi înclinat balanţa în favoarea unioniştilor. Cert este că, în urma acestor referendumuri, Québecul a ieşit slăbit financiar pentru că multe bănci şi companii importante şi-au mutat banii în provincia alăturată, Ontario.
Cu toate aceste frământări politice, izvorâte dintr-o istorie ale cărei răni nu s-au închis nici azi, provincia Québec este o forţă economică, capabilă să producă bunuri, dar şi să atragă oameni de peste tot. Cum să nu faci turism la un nivel ridicat atunci când dispui de o reţea rutieră ce cuprinde 185.000 de autostrăzi, drumuri naţionale şi căi de acces locale? Mai adăugaţi la acestea 12.000 de poduri, tuneluri şi structuri de susţinere, dar şi reţelele feroviare canadiene. Asta demonstrează că statul a făcut ceva cu banii cetăţenilor şi că majoritatea canadienilor, anglofoni sau francofoni, înţeleg că nu poţi trăi bine dacă vecinul tău trăieşte prost. De fapt, este vorba despre marea lecţie socială ce ar trebui predată românilor pentru a-i scoate din individualismul păgubos în care se scufundă pe zi ce trece.
Articol apărut în MONEY Magazine, ediţia 23.
George Rădulescu, senior editor la postului Money TV şi editorialist al ziarului “Adevărul”, are 14 ani de experienţă ca jurnalist. A publicat volumele „Un secol cu Neagu Djuvara” şi „În căutarea României pierdute”. Este corespondent pentru America de Nord al trustului Money.ro.
