Aş putea accepta ideea că guvernul României doreşte o lărgire a bazei de impozitare, prin obligativitatea plăţii contribuţiilor sociale de către cei care prestează servicii. Dar, mi se pare enervant ca guvernul să reglementeze ceea ce nu este necesar şi să strice ceea ce funcţionează.
Obligativitatea plăţii contribuţiilor sociale de către cei care au încheiate contracte civile nu avea nevoie de norme metodologice, ci de un singur articol în OUG nr.58/2010 care să detalieze ceea ce este deja înscris ca normă de principiu în art. 1 alin.3 din codul de procedura fiscală, şi anume că depunerea declaraţiilor de impunere, plata taxelor, a impozitelor şi a contribuţiilor se supune unei singure proceduri fiscale.
Aşadar, nu era nevoie de un mecanism paralel cu cel deja reglementat, nu era nevoie de conturi deschise pe numele nu ştiu cărei agenţii, de plăţi online, de declaraţii care în treacăt sunt greşit scrise etc. În acest context, nici nu se mai pune problema ce caută dl. Şeitan, ministrul muncii, în mijlocul evenimentelor, din moment ce chestiunea nu ţine de competenţa Ministerului Muncii, ci a Finanţelor. Dl. Şetain a ţinut morţiş să ne demonstreze nu numai că este incompetent şi nu înţelege ce se petrece în jurul sau, dar şi că statul de drept nu înseamnă nimic, din moment ce susţine că emite dumnealui o circulară, adică un act cu forţă juridică inferioară legii, astfel încât legea nu se mai aplică decât de la caz la caz.
Situaţia creată prin reglementarea plăţii contribuţiilor sociale ridică mai multe probleme. Citeşte articolul
