E vorba, mai precis, de un catalog în care va fi înscris randamentul anual oferit până acum de operele a peste 1.000 de artişti români – acesta ar fi aşa-numitul index principal Artmark, care ia în calcul vânzările publice din ultimii ani. Şi mai sunt alţi trei indici. Artmark Conservator, de pildă, duce cu gândul la indicele Dow Jones, care e calculat pe baza unui portofoliu de companii americane majore, de la Coca-Cola la Intel sau IBM.
Artmark Invest, la rândul lui, seamănă – în privinţa logicii după care e întocmit – cu indicele pieţei secundare NASDAQ, pe care sunt listate companii mai mici, dar cu o creştere anuală mai mare. “Dacă IBM este (echivalentul lui – n.r.) Picasso”, spune Plăpcianu, nu trebuie ignorat faptul că „pe piaţă există multe companii mici de soft, de exemplu, care cresc foarte repede”. Şi mai există şi Artmark Lichid, un indice care-i va interesa în principal pe cei care vor să facă tranzacţii cu artă pe termen scurt. Pe larg în MONEY EXPRESS.
